Drumu-i lung


Pentru că m-am anunţat că o să întârzii cu textul, deja trebuie să ştiţi că nu sunt la birou, nu sunt acasă, nu sunt nici măcar în judeţul în care eu scriu de obicei. Sunt tocmai într-un sat din judeţul Bacău, cred că e oraş cu valenţe rurale sau sat cu valenţe urbane. Oricum ar fi, o să fie interesantă experienţa pe care o am. Mai ales că îmi desfăşor treaba într-o biserică. Exceptând nunţile de anul trecut, nu am o prea mare tangenţă cu biserica şi filmarea din ea. Dar de data asta, învăţ ceva nou. Nu doar cum se desfăşoară treaba într-o biserică în materie de filmare, ci şi cum se face munca într-o echipa atunci când subiectul sau emisiunea în cauza sunt de altă factură decât cea obişnuită. Cel mai fascinant lucru este că deşi înclinaţia mea religioasă de fel este una minimă, de data aceasta, nu îmi permit să fiu un om care crede sau nu crede în Doamne Doamne. Trebuie să fiu un om care acceptă tot ce cred cei din jurul lui, să consider că universul de credinţă a celor care mă înconjoară este cel mai bun univers de credinţă şi că subiectele abordate sunt de un interes la fel de mare precum sunt gadgeturile pentru mine. Orice ar fi, această experienţă o să fie una în care toleranţa şi răbdarea mea o să fie puse, nu la încercare, că doar nu îmi va întinde nimeni nervii la maxim, ci mai degrabă o să fie puse sub un alt spectru decât cel normal. Mai ales că e prima experienţă în care sunt într-o filmare departe de sursă mea de trăi zilnic.
Şi pentru asta, mi-am luat şi avionul cu mine, cu tot cu monitor, mi-am luat toate gândurile că zece zile o să duc viaţă de nabab şi am început să mă gândesc cum să îmi încarc timpul în acest răstimp dintre filmări. Şi singura soluţie este să editez în delir. Şi am ce edita. De la spoturi de orice fel până la reportaje şi emisiuni de toate felurile. Dacă nu o să îmi fac un portofoliu atât de diferit şi de divers, încât n-o să mai îmi doresc să încerc nimic nou, făcându-le chiar pe toate. Dar până acolo, mai e mult de tras la jug sau de tras pe casetă, card sau hard. Că idee, lumea din această zona este de altă factură decât cea cu care sunt obişnuit. Nu doar că religia le permite să fie oameni mai umani, dar şi fiindcă sunt într-un sat cum este acesta, îşi permit şi au tot timpul de pe lume să fie oamenii pe care îi credeai dispăruţi din România. Nu îi văd sub spectrul credinţei lor, ci îi văd sub spectrul interesului pe care îl au faţă de subiectele sau zona de interes care se va desfăşura la aceste emisiuni. Ei sunt mai interesaţi decât alţii să facă bine, să ajute, să fie auziţi, ascultaţi, să vorbească şi să transmită lucruri de bine, despre bine, pentru a face un bine pentru cel care este în căutare de linişte. Eu de fel, sunt destul de liniştit. Sunt împăcat cu mine şi judecată mea stereotipică este cumva înăbuşită de starea de euforie că particip la ceva care poate aduce o bucurie sau cel puţin, poate influenţa într-un mod plăcut o bucată însemnată de oameni, nu doar din această zonă, ci şi cei care se vor uita live la acele emisiuni. Pentru că totul o să fie live. Dacă am greşit, ne asumăm, încercăm să nu o mai facem şi mergem înainte. Că în viaţă. Nu poţi să te duci la sursă vieţii să îi zici că ai greşit şi să te lase să o iei de la capăt. Accepţi şi mergi înainte cu ceea ce ai făcut. Şi dacă cineva zicea că televiziunea este un mediu steril sau că zona asta de lucru este una în care îţi pierzi umanitatea, avea dreptate. Doar că nu este vina televiziunii, este vina acelora care cred că pot fi schimbaţi de factori externi mai puţini influenţi decât propria convingere în binele pe care îl fac.
Ca să rezum ziua, care încă nu s-a încheiat până nu public acest text, după amiază mi-am luat zborul din capitală, am străbătut câteva judeţe până în Oituz şi după ce am ajuns, ne-am înfipt direct în asamblare, cablare, testare, iluminare şi sincronizare cu satelitul. Gazdele erau un pic îngrijorate că nu mai lăsăm treaba şi pe mâine şi că suntem foarte ambiţioşi să terminăm totul înainte să vină miezul nopţii. Dar parcă e mai bine să adormi ştiind că toate treburile ţi-s făcute, toată ograda ţi-i curată şi că dimineaţă când te-ai trezit, lucrurile sunt aşa cum le-ai lăsat şi treaba ta se rezumă la a verifica tot ce ai lăsat cablat şi aranjat. Deja mă repet un pic obsesiv, dar o să fie interesant. Nu mă vedeam făcând asta, nu credeam că o să vreau să fac asta cât mai bine, dar când mă gândesc că universul nu se învârte în jurul a ce vreau eu ci se desfăşoară pentru mai binele tuturor, toate părerile şi gândurile de bine sau mai puţin bine sunt în plan secund. Am timp când ajung acasă să îmi las impresiile la cald sau la foarte rece către echipă pentru a vedea dacă această experienţă o pot repeta sau nu. Dar până acolo, munca trebuie făcută, oamenii trebuie să fie mulţumiţi şi scriitura trebuie să continue cât mai bine. Vă las cu un ultim gând: chiar dacă ai o părere şi nu coincide cu a altora, ţine-o pentru ţine dacă libertatea lor este lezată de părerea ta. Reciproca este la fel de valabilă. Iertare pentru cei care aşteptau un text mai amuzant, dar dacă am întârziat, nu am avut timp să despachetez şi umorul din geantă. Mâine dimineaţă o să îl servesc în porţie dublă şi textul care va veni o să fie presărat cu ceva umor subtil, fin şi foarte apreciat. Până atunci, să mergem la nani. Scris de pe un laptop împrumutat și publicat, semnat, recepționat de pe telefon.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s