Ionel și capitaliștii.


Dragii mei, să nu credeţi că am rămas fără idei după cinci zile de scris cu atâta abnegaţie. Dar cum ideile bune nu stau în copac, ci doar pe sub scoarţa creierului meu, m-am gândit pentru cine nu a aflat, deşi a fost ştire difuzată prin toate statusurile de Facebook. M-am mutat în Bucureşti. Eu zic că sunt în vizită pentru câţiva ani, că cine ştie, poate mă deştept şi îmi iau conac la ţară şi trăiesc viaţă de nabab. S-a întâmplat, după cum v-am zis şi prin primul text, prin jumătatea lui noiembrie, s-a oficializat relaţia cu oraşul fix după ziua naţională şi de atunci, o duc cam bine. Relativ. O duc mai bine social decât o duceam în acel cătun de ţară. O duc mai bine mental. O duc mai bine profesional. Ce să mai, o duc mai bine ca în ultimii doi ani. Deşi nah, fericirea e relativă şi absolut valabilă în toate contextele. Dacă pe acasă eram destul de lipsit de griji, eram şi mai lipsit de oameni dragi. Pe aici, dacă tot am responsabilităţi, am şi prieteni cu care să mi le discut  ca să nu mă plâng singur că sunt prea ocupat în marea capitală a ţării.

Pentru cine vrea să fie musafir de ocazie, stau foarte aproape de metrou, cu ceva noroc, aş putea să mă dau cu o frânghie fix până în gura metroului. Stau aproape şi de un parc, şi de un lac, de un Penny, de un Lidl, de orice chestie care vinde mâncare sau o face. Aici sunt achitat. Stau destul de departe de nişte mall-uri ca să mă pot duce la filme, dar nimic ce nu poate rezolva câteva staţii de metrou şi câteva sute de metri de mers pe jos. Stau aproape şi de un bazin, şi de câteva stadioane. De un teatru dacă am văzut eu bine şi cel mai important, stau aproape de locul de muncă. Nu trebuie să plec cu o zi înainte să ajung la birou. Ba mai mult, atât de fain e biroul că pot să fiu la birou şi când sunt acasă. Sau să fiu la birou şi să mă simt acasă. Ceea ce pentru moralul cuiva, înseamnă foarte mult. Şi dacă tot am pomenit de lucruri sfinte, locul de muncă e tare fain. Mai ales că sigur o să îi dai linkul regelui multitask să îşi dea cu părerea. Dar fără prea mari misto-uri, nu e un loc de muncă din ăla de unde vrei să ieşi la pensie şi mâine. E mereu ceva nou, sunt oameni noi, chit că pe doi dintre ei îi ştiam de undeva. Se împarte foarte fain munca de stat ca melcul în faţa unui ecran editând chestii dinamice şi munca de stat foarte mult pe drumuri pentru a filma lucruri foarte faine. Printre reprize de fusball şi pizza şi bună dispoziţie. Nu mă simt corporatrist, nici capitalist. Mă simt ca acasă făcând ce ştiu de un car de ani să fac. Şi pe deasupra, nu am grija că nu pot face o prăjitură bună. Timpul şi banii există ca să mă duc la birou cu cel mai mare spor.

Era să uit de colegul de cameră. E student. Ce eram şi eu acu’ ceva vreme. E plin de viaţă, plin de curiozitate şi plin de ambiţie să se joace FIFA cât mai mult. Nu vă zic că m-a intoxicat şi pe mine şi nu mă îndur să îl refuz măcar două-trei meciuri pe săptămână. Că deh, una fac studenţii, alta face Ovidiu cu timpul lui. E din Buzău, dar nu se simte moldovean sau muntean. Se simte bine făcând ce îi place, mai ales că e la vârsta la care ar trebui să le facă pe toate, că după aia, ori are timp şi n-are bani, ori n-are ce face cu timpul lui decât să se preocupe de carieră. Aşa, cât poate, să se ducă în lung şi în lat pe unde îl taie capul, că bine face. Pe lângă colegul de cameră, să pomenesc şi de colega de apartament. Îi zice bucătăria. Dacă nu stau ţintuit pe scaun editând, sunt în picioare că soldatul gătind. Şi deja încep să mă gândesc ce le gătesc juraţilor de la acel show culinar căruia nu îi fac reclamă că poate mă acuză de promovare gratuită. Plus că, dacă nu mai e mami să îţi facă de mâncare şi nu mă simt chiar seif ambulant să mănânc în oraş, îmi gătesc tot ce îmi pofteşte inimioara. Şi chiar uitasem câtă plăcere aveam să inventez reţete care se nimeresc a fi mai tot timpul destul de bune. Pozele de pe facebook şi faptul că mâncarea, mai ales prăjiturile, dispar destul de repede din farfurie stau mărturie la iscusinţa de a-mi respecta stomacul şi de a face joggling cu imaginaţia mea.

Pentru că un update ar trebui să fie scurt ca să nu te facă să îţi dai restart la gânduri, Bucureşti s-a comportat destul de fain cu mine. Crăciunul a fost atât de fantastic că nu am simţit nevoia să mănânc cozonac. Oamenii de prin jur încă nu m-au făcut să mă simt că sunt mai prejos ca ei. Atâtea plimbări mă aşteaptă prin toate cotloanele oraşului ăsta, că nu îmi pot imagina de unde o să am atâta timp să mă plimb la pas, ca un motan curios căutând fiecare loc mărunt şi plin de savoare de prin capitală. Că sigur există, printre atâtea blocuri vechi, clădiri părăsite şi capitalism la tot pasul, Bucureşti încă are viaţă. Şi un aer boem, înăbuşit destul de bine de fiţele şi ifosele celor care se cred mai presus decât oraşul. Bucureştiul, chit că e capitala ţării de ceva vreme, n-o pot considera capitala mea de suflet.

Încă visez la străzile din Cluj doar pentru că le-am bătut la pas atât de mult timp, încât mă simţeam mai ardelean decât m-ar fi crezut unii. Dar în timp, cine ştie, poate capitala asta o vrea să îşi pună amprenta asupra mea. Chestia interesantă e că nici de-al dracu şi de ambiţios nu o să mă apuc să vorbesc bucureșteneza. Încă am ticurile mele de ardelean cu mno şi ioi şi nu renunţ la ele. Şi încă mă abţin să le trântesc nişte propoziţii cu cel mai accentuat accent ardelenesc sau moldovenesc posibil. Dacă tot am fost la ore de dicţie de mi-a ieşit sufletul pe afară, să îi arăt oraşului ăsta că nu trebuie să mă mulez pe el ca să fiu fericit. Pe final, vă las cu un gând de bine pentru cei care împart oraşul cu mine, să ne vedem la un pahar de vorbă cât mai repede. Cei care încă sunt prin alte judeţe, să ne dăm întâlnire la un pahar de vorbă pe oriunde ne-o duce mintea noastră. Cum ar zice un clasic în viaţă, noapte bună, Bucureşti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s