Ia-ţi mireasă zilele…


… de concediu când te gândeşti câte ai de făcut pentru nuntă. Acest eveniment mirific pentru doi oameni, această sursă de stres şi bani pentru toată familia care participă. Nunta la români este o cooperativă de făcut nervi înainte şi bani după. Partea bună e că dacă nu s-ar însura lumea, unii oameni nu ar avea o pâine la gură. Mă refer aici la oricine care e în afacerea asta. Fie el croitor de rochii, vânzător de costume din polistier, florăreasa cu mii de variante de buchet neînţeles de profani, muzicanţi, lăutari, DJ-i, fotografi, videografi (că trebuie să mă simt şi eu cumva), localuri, restaurante, corturi, măturătorii de după, chelnerii din timpul, cluburile care îţi vând şampania la intrare cu un artific deasupra, taximetriştii, portarii, rudele din vârf de munte, cei care fac mărturii, cei care slujesc la biserică şi bagă suta de lei în buzunar de sub covor, cei cu găleţile care te fac să arunci cu bani în apă doar că aşa-i tradiţia, vecini de la ţară care se uită pe sub gard să se minuneze că se însoară băiatu’.

Ca să nu fiu chiar omu’ care aduce moartea pasiunii, nunta e un prilej de bucurie. Pentru vecinu care nu a mai băut de la ultima nuntă, pentru tata socru care e mândru că poate să se laude că a scăpat de-o grijă prin casă, pentru unchiu’ îmbrăcat în costumul de la nunta lui cu trei numere mai mare, din folie de aluminiu, lucios şi foşnind a chef de horă. Nunta e un motiv tare fain ca mirele să danseze pentru prima dată în viaţa lui. N-o să mai prinzi tu bărbat să danseze toată noaptea cu gândul că a doua zi e mântuit de orice obligaţie. Cel mult la botez, dar ăla e alt subiect. Nunta e prilej de bucurie pentru că fata care îşi pune nervii în bigudiuri să înceapă să plângă că nu îi stă bine rochia, că îi atârnă rochia, că e prea grea rochia, că transpiră în rochie, că o dor picioarele, că e murdară rochia, că are ceva rochia aia, deşi a probat-o şi a dat o căruţă de bani pe ea.

Fetelor, dragi mirese viitoare, dacă vreţi o rochie în care să dansaţi, e de preferat să nu mai alegeţi nişte trene mai lungi ca trenul din gară. E mai mult decât recomandabil să faceţi proba cu pantofii pe care îi veţi purta la nuntă, nu în ciupicii cu care mergeţi prin oraş, că d’aia atârnă săraca rochie, nu-i după ea să vă ghicească înălțimea îmbrăcate în civil şi îmbrăcate în albul Tide. Rochia care se cumpără de la aprozar, se duce la modificat. Rochia care se croieşte pe măsura ta, se face în aşa fel încât să îţi dea voie să bagi în tine destulă mâncare până la nunta încât să nu faci foamea să te păstrezi la greutatea unui sac de ciment. Rochia fiind cel mai important instrument de la nuntă, trebuie tratată la fel cum tratează bărbatul jartiera. Adică te gândeşti toată ziua şi toată noaptea la ea, dar tot o singură persoană pune mâna sau gura pe ea.

Pentru că mi-s din specia bărbatului, să îl fac şi pe mire de minune. Şi sunt câte ceva de zis la mire. În primul rând, mirele e idiot. Cu tot respectul pentru bărbaţi, pe ei îi doare fix undeva de costumul de mire. Rar mi-a fost dat să văd un mire îmbrăcat corect, vizual atrăgător. Ba erau naşii mult mai bine îmbrăcaţi, pentru că ştiau ce prostii au făcut la nunta lor. În primul rând, dacă tot ai o singură nuntă în viaţa asta şi vrei să nu mori de cald, în ideea în care oricum o faci când e vară, ia şi tu o cămaşă din in. Din bumbac cu in, din ceva cu in amestecat. Adică eu, cameraman eram din cap până în picioare în in şi nu poţi tu, cu toată pregătirea de dinainte să îţi găseşti ceva să nu transpiri ca porcu’? M-aş mira.

Doar că interesul mirilor pentru nuntă e tangenţial. Ştiu doar că se va întâmpla, că se vor îmbrăca în negru, că mirele în alb e de toată isprava, dă ca pixu’ pe cameră lângă o mireasă albă, și că vor avea de dansat și de primit bani. În rest, nu prea se sinchisesc bărbații să fie prezenți la nuntă cum sunt prezenți la un meci de fotbal de exemplu. Papionul mirelui e un alt element cu surprize pentru bărbat. Pentru că e bărbat, se deranjează de la deloc spre sub nicio formă cum se pune papionul la gât. Descoperă fix în ziua nunţii că trebuie să stea spânzuraţi cu ceva negru la gât. Sau, dacă se simte fancy, cu un papion transparent, ca să nu vadă nimeni ce are la gât, dar să ştie el că e acolo.

Vă anunţ cu ocazia asta că nu sunteţi adolescenţi, nici retardaţi, nici copii care poartă papioane deja legate cu şnur, sunteţi bărbaţi, sunteţi viitori soţi ai mireselor voastre. Puneţi mâna şi învăţaţi să vă faceţi nod la papion. Dacă nu ştiaţi, papionul e tot o cravată, doar că nodul se numeşte fluture şi cravata e simetrică şi rezultă în ceea ce ştiţi cu toţii, respectiv papionul. Asta pentru cei care cred că papionul care se leagă cu şnur e ce există. Uite că nu. Butonii de la cămaşă sunt un alt element. Şi la ăia parcă descoperiţi focul. Faceţi o probă, să facă şi cavalerii de onoare o probă, că atunci când pe filmul nunţii apare unul care îţi pune butonii, să ştii de la mine că am tăiat o mare bucată înainte să descopere cum se aprinde focul. E de prost gust să faci pe curiosul fix în ziua cu pricina. Ai aflat de un an de când ai vorbit cu preotu’ şi cu localul că te însori, puteai să înveţi să te pregăteşti cât mai bine când te filmează cineva la care ai dat o căruţă de bani. Asta aşa, pentru cine vrea să se însoare, să ia aminte.

Ajungem la capitoul meu preferat, tradiţiile. Pentru poporul român, tradiţiile sunt etichetele din spatele unui pulovăr. Există de când lumea, să nu cumva să îţi baţi capul să te întrebi dacă au vreun rost acolo. Cea mai vizibilă tradiţie şi cea mai stupidă e cu  găleata cu apă. Am vrut să întreb, mi-a fost frică să obţin vreun răspuns. Ştiu doar că o găleată cu apă pusă în fața mirilor umplută cu bani aduce ceva pentru ei în viitor. Fie o baltă, fie nişte stropi pe rochie, fie noroc şi voie bună. Nu ştiu care-i combinaţia, dar de la cununia civilă, până la biserică şi la local, găleata cu apă e prima chestie pe care o vezi şi n-o suporţi. Sau cetăţenii bronzaţi cu o sticlă de juma’ de apă care ţi-o aruncă şi îţi urează casă de piatră în speranţa că le dai doi lei să scapi de ei. O altă tradiţie de bun gust a românilor. Apa la nuntă e de bun augur. Primeşti bani dacă o azvârli în fața mirilor. Băgaţi la cap.

Apoi, dacă eşti mireasă, să ai decolteu, să îţi vâre lumea bani acolo, să fie cu noroc. Fie la hora miresei de la final, când stai că popândăul să te dezgătească naşa şi să o găteşti pe următoarea vinovată de bună dispoziţie. Fie prin timpul horei de la tine de acasă când rudele care nu pot ajunge la restaurant, îţi mai îndeasă un cincizeci de lei în sâni. Dă bine pentru impresia ta feminină să ştii că eşti o striperiţă fără bară fix la nunta ta. Până şi mirele, ştiu că aruncă cu bani în stânga şi în dreapta. Fie când vrea să între să îşi vadă mireasa, primeşte poruncă de la domnişoarele de onoare să le arate portofelul şi să îşi merite onoarea să îşi sărute mireasa. Sau să îi dea bani fetei care ţine oglinda. Sau să dea bani la lăutari care cântă în orice moment în care ai vrea să îţi auzi gândurile. Dacă nu urmăriţi firul, banii şi tradiţiile înseamnă cam acelaşi lucru. Să aveţi grijă să aveţi bani dacă nu vreţi să vă meargă rău la vreo tradiţie scornită de vreo mătuşă care ştie ea că aşa se face.

Deşi ar fi multe de spus la o nuntă, vorba multă, plictiseala omului care citeşte. Oricum nu au intrat zilele în sac şi nici ideile în buzunar. Pot doar să rezum celelalte aspecte ca un teaser pentru zilele în care aş vrea să detaliez în cel mai mare amănunt ce am observat la nunţile la care am fost ochii şi urechile de la început până la final. Mireasa e stresată, dacă nu e stresată, e nebună şi i se rupe de nuntă, vrea doar să scape şi dansează cu cine apucă, chiar face pe dracu-n patru să danseze cu toţi, că nu cumva să îi reproşeze cineva că nu a dansat cu mireasa în ziua nunţii ei. Ferească sfântu’ să păţeşti asta. Mirele e mai mult decât miserupist. El poate să întârzie, el poate să stea şi în budigăi când ajunge echipa de filmare la el. Pentru el este doar un prilej să aibă banii schimbaţi în portofel şi să se aştepte să arunce în stânga şi în dreapta cu tradiţii şi obiceiuri. Se bucură şi el când îşi vede mireasa gătită şi machiată, cum n-o să fie multă vreme de acum încolo. Se bucură când numără banii şi vede că nu are datorii la lăutari şi la local. Se bucură când se descalţă şi dansează pe covor pe manele, chit că el nu ascultă aşa ceva, dar e singura zi în care i se iartă păcatele.

Biserica e momentul în care lumea are habar ce se întâmplă acolo, dar nu e sigură, aşa că întreabă în stânga şi în dreapta ce trebuie să facă. În fond, toată lumea e la prima nuntă din viaţa lor şi niciodată nu băga la cap care sunt paşii care trebuie urmaţi. La local, invitaţii fie stau la masă şi nu îi scoţi de acolo nici cu mandat de la poliţie, fie nu s-ar duce la masă şi ţi-ar lustrui ringul de dans cu perechea aia de pantofi pe care o folosesc doar la evenimente selecte. Iar dimineaţa, când toate se iartă, începi să te gândeşti, tu ca mire, tu ca mireasa, că s-a terminat şi faci chipul acela spășit de om care trebuie să mulţumească fiecăruia, chit că nu îşi mai aduce aminte dacă îl ştie de undeva. Dar sunt bucuroşi că s-au distrat invitaţii, că poate mirii au stat afară şi au fumat, că trupa a cântat bine, deşi ei au dansat numa’ hore şi sârbe, că fotografii şi-au făcut treaba, deşi le ziceai că „ajunge dom’le cu atâtea poze”. Sunt bucuroşi că trebuie să se gândească la câte nunţi mai au de mers să îşi achite datoriile.

Doar nu credeaţi că din moment ce o nuntă e gata, cei doi au scăpat? Da’ de unde. Fie se transformă în naşi, fie în invitaţi pentru prietenii care au fost bucuroşi să vină ca să îi oblige pe miri să vină şi la ei. Nunta, pentru cine nu a înţeles, este prilejul românului să facă banii să circule şi să ajute pe unul sau pe altul să îşi facă un credit la bancă şi să aibă avansul necesar. Sau nişte bani de cheltuit dacă mami şi tati oricum sunt avuţi şi le plătesc pe toate. Dragii mei, vă doresc să vă însuraţi/măritaţi/căsătoriţi cât de repede, că avansul pentru Prima Casă nu vine din cer. Vine de la fiecare nuntă la care mergi şi dai darul ca să ai invitaţi să îţi dea şi ţie darul. Iubiţi-vă mult şi strângeţi puşculiţa pentru anul în care trebuie să îți strângi lista de invitați.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s