Apără şi păzeşte


Culmea acestui articol este că acu’ doi ani, pentru cine ţine cont, tot de subiectul ăsta m-am legat. Sper foarte mult să nu repet ideea, cu toate că acuma, aş vrea să îmi fac câţiva fani şi destui oameni care să mă deteste. Eu şi cu Cel de Sus avem o relaţie tare specială. Una mai specială decât cea dintre mine şi Soare. Dar detaliez asta ceva mai târziu. Mai întâi să îmi trag năduful cu privire la aspectul evlavios al umanităţii. Mai ales că nişte popândăi de terorişti fac năzbâtii doar din pricina faptului că noi nu credem în ce cred ei şi pentru asta suntem infideli. Deşi eu nu îmi aduc aminte să fi avut vreo relaţie extra-conjugalo-religioasă cu alţi dumnezei. Dar să zicem, fiecare cu păsăricile din capul lor şi bombele pe care şi le detonează în speranţa unor fecioare prin rai. Logica asta mereu m-a dat peste cap. Dar nah, religia şi logica s-au înţeles mai bine decât eu şi fumatul. Cred că dacă stau să analizez liniile directoare ale religiei, fie ea creştină sau de altă factură, aş găsi foarte multe găuri de raţionalitate. Şi să o iau succesiv, să vedem dacă nimeresc ceva din fundamentul religios al umanităţii. Respectiv, teoria creaţiei care se ia la trântă cu teoria evoluţiei.

Există doi oameni, el şi ea, Adam şi Eva care sunt părinţii tuturor. Faza e că dacă doar ei au fost pe lumea asta, incestul e cam singura modalitate prin care eu şi tu suntem pe aici. Şi nu doar la ei. Dacă Noe a păţit-o rău cu arca lui, fiind doar el şi familia lui prin preajmă după ce s-au uscat toate cele pe pământ, cam tot din incest populezi întregul glob. Asta de dragul logicii. Aşa că suntem cu toţii verişori de gradu’ al paişpelea. Cam cum 0,5% din populaţie este înrudită cu Genghis Khan. Asta sună ceva mai plauzibil decât doi oameni care sunt răspunzători pentru şapte miliarde de suflete păcătoase. Să zicem că asta trece aşa subtil pe sub radarul nostru, că nu stai să te gândeşti cum s-au făcut din doi oameni naţii întregi. Ajungem la timpul prezent, că nu aş vrea să arunc cu noroi în inchiziţie, papi corupţi, oameni bătuţi în cap care duc războaie în numele religiei, gen cruciade, jihaduri şi alte matrapazlâcuri. Prezentul actual este o penurie de logică infailibilă la adresa lui Dumnezeu şi alţi 3200 de zei divini în care crede globul ăsta. Şi culmea e că ăla în care crezi tu, e fix cel mai bun. Să nu cumva să îndrăzneşti să ai zeul la fel de bun şi de darnic şi de puternic ca celălalt zeu, că e vai şi amar de naţia ta.

Cam cum se întâmplă acum. Dacă s-a întâmplat minunea să nu crezi într-un profet şi în ce scrie el, ai cam pus-o. Te trezeşti cu bomba prin casă, cu puşca prin tâmplă şi cu un drum express la Sfantu’ Petru. Au murit nişte bieţi oameni prin Paris, prin câteva oraşe de prin Europa, prin Siria şi Irak. O să moară până când cineva are chef să nu mai facă bani de pe urma comerţului cu arme, până când cineva devine ateu şi îl doare în ora paişpe de ce crede cutare şi cutare şi până când cineva e mai curios să îşi vadă de ograda lui şi nu de ce avioane are unul despre religia lui, care oricum înseamnă la fel de mult ca o frecţie la o puşcă ruginită. Sper că urmăriţi firul logic. Prezența într-o proporţie atât de covârşitoare a religiei, dintr-o perspectivă psihologică şi pur sociologică duce la măcel. Dacă analizezi oamenii care nu sunt impresionaţi de zei de orice fel şi nu citesc o carte adliteram, ai şanse mari să găseşti persoane de bun simţ, care fac un bine pentru că li se pare lor că e ok, nu pentru că obţin bile albe la tragerea Bingo din purgatoriu. Căutaţi de curiozitate să vedeţi ce ateism e în Islanda şi ce bine o duc oamenii pe acolo. Sau căutaţi în general cele mai dezvoltate regiuni şi prezenţa ateismului în acele zone. O legătură sigur există.

Acum, să nu fac troacă de porci religia. Că nu merită. Sunt oameni tare evlavioşi care fac bine. Doar că au o calitate pe care unii de prin ţara asta sau în general, cei care sunt fix în vârful piramidei nu o au. Alde Ghandi, Maica Tereza şi cine o mai fi uşa de biserică avea un interes să facă bani cum am eu să merg pe Pluto. Dar dacă mă uit la panoul IPS (tehnicii o să se prindă de glumă) Daniel, face omu’ ăsta nişte bani de nu îţi vine să crezi. Şi nici în floarea vârstei nu este. Deja mai duce câteva primăveri şi începe să aibă nevoie de bilețele să nu uite cum îl cheamă şi ce are de făcut. Nu-i chiar june prim şi mugur de tezaur. El e un exemplu concludent. Dar şi restu’ locotenenţilor de prin mitropoliile ţării. Nici ei nu-s chiar de uitat. Au nişte maşinuţe de ’jde mii de euro. Şi cu toate că am pomenit pe facebook, musai să pomenesc şi aici. Nu poţi, ca mare şef de biserică, să slujeşti în faţa unui popor relativ muritor de foame, doar îmbrăcat în aur. Fie cu fir cusut de aur, fie cu mătase îmbrăcată în aur, fie în aur îmbrăcat în aur. Sau în aur cu rubine şi safire înecate în aur. Şi o să fiu apostrofat că şi Iisus a primit aur când era bebeluş printr-o iesle. A primit, dar nu cred că ducea pe unde mergea, kilograme întregi de aur pe el, ca să ştie lumea cât de rege este el sau cât de bine o duce atunci când vorbeşte dintr-o carte.

Aşa că nu merge argumentul cu aurul. Nu ai ce căuta cu atâtea bijuterii strălucitoare când predici în fața babelor cu pensie subunitară. Acelaşi lucru ar fi şi pentru şefii, pastorii sau cum le-o fi titulatura de la alte religii de duzină, iehovişti şi scientologi şi tot felul de corcituri evlavioase făcute să stoarcă bani din tine. Dacă el ţi-o cere în numele lu’ ’mnezo să decartezi bani pentru religie, că ţi-o merge bine, apăi fă bine şi bagă bani în cutia prostiei religioase. D’aia pastorii au avioane particulare, vile şi tot felul de bogăţii lumeşti şi tu ai degetul în gură şi te miri unde ai greşit. Ca să închei capitolul cu bogăţia la oamenii religioşi, Dumnezeu nu îţi cere bani să fii bun, tu nu eşti prost să îi dai bani unui om ca să îţi pună o vorbă bună unuia din cer. Abţine-te să crezi că religia şi bogăţia se întretaie pe undeva. Dacă te taie capu’, te prinzi că poţi să fii bun fără să îl ajuţi pe unul să fie mai bun ca tine în ale finanţelor. Cutia milei e de fapt seiful lu’ Daniel sau altora ca el. Cei mai mici, cu funcţii insignifiante încă nu au atâta bogăţie, dar nu-s departe. Eventual, orice preot avansează în grad. Depinde cât de dornic este să îşi păstreze bunul simţ.

Continuăm cu explicaţia religiei. Să mă leg de mine. Eu sunt agnostic. Sau poate ateu. Sau poate sunt religios, dar nu am chef să fiu idiot. Că cică Dumnezeu ne vrea să fim deştepţi, să punem întrebări, să fim mereu curioşi şi să ne îndoim de realitate şi să o căutăm mereu de răspunsuri şi întrebări. Cam tot ce nu fac oamenii care citesc o carte de parcă-i regulament rutier. Aş face cândva, când mă plictisesc rău de tot, o analiză pe Biblie, pe Coran, pe Torah sau pe orice carte de căpătâi a religiilor lumii să văd cât se aseamănă. Fie aş spune că fiecare plagiază după fiecare, fie aş spune că undeva, cineva a fost furat de idei şi s-au răspândit peste tot în lume aceleaşi reguli de bun simţ. Dar apoi, aş ajunge la bucăţile alea savuroase unde îţi stă mintea în loc. Ca să vă faceţi o idee la ce mă refer, gândiţi-vă că femeile dacă s-ar lua după Biblie, nu ar avea voie să se vopsească, să se epileze, să poarte haine din mai mult de un material, să cunoască un alt bărbat înaintea căsătoriei şi după, să nu îşi taie unghiile, să nu facă multe alte chestii perfect normale pentru secolul ăsta. Dacă m-aş uita în Coran, ar fi şi mai şi. Doar gândiţi-vă câtă libertate au femeile în ţările islamice. Cât de acoperite sunt, cât de încătuşate sunt în statutul lor de femeie. Cred că abia anul trecut, prin decembrie, au avut ocazia să voteze femeile prin Arabia. Să mulţumiţi religiei pentru evoluţia societăţii. De fapt, să mulţumiţi celor cinci secole de inchiziţie în care orice formă de ştiinţă era considerată vrăjitorie şi arsă pe rug. Preoţii ardeau oamenii de ştiinţă pe rug. Băgaţi bine la cap. Cinci secole în care am stat pe fundul nostru şi nu am descoperit mare lucru. Locuiam cu câinii şi găinile în aceeaşi încăpere. Slavă Domnului că ne ajută să fim oameni mai buni la suflet.

Pentru că orice slujbă de duminică se termină înainte să înceapă prânzul, să vă las cu două, trei idei legate de religie. Ţin mult la cuvântul religie, nu am zis de credinţă. Omul e liber să creadă în orice. Unii cred că Barcelona e cea mai bună echipă din lume, alţii cred că Soarele se va termina dacă folosesc baterii solare, alţii cred că pisica neagră le aduce ghinion şi alţii cred că dacă îţi vezi mireasa înainte de nuntă, o să fie căsnicia pecetluită. Credinţa e instrumentul de măsură pentru o societate, pentru un individ. În funcţie de câte tradiții şi credinţe are pe creier, poţi să îţi dai seama de unde să îl iei. De la spitalul 9 sau de la clubul oamenilor cu bun simţ. Religia în schimb e o afacere. Trebuie să crezi, pentru că dacă nu crezi, eşti privit cu ură de către cei care cred. Cum îţi permiţi tu ca om să nu crezi într-un Dumnezeu, doar sunt atâţia pe lumea asta, alege unul.

Ateii stau bine, agnosticii stau relativ bine. Nu se obosesc cu religia. Nu trebuie să îşi facă griji că fac păcate, ci doar dacă sunt idioţi şi încalcă reguli ale bunului simţ sau încalcă libertatea celui de lângă el. Nu au stresul preoţilor şi a milei, ei ajută într-un mod pragmatic, nu aruncând bani, că poate banii ăia ajung la bătrâni şi la construcţia unei biserici care îi ajută să dea şi mai mulţi bani. Religia e mai mult decât o afacere. E un mod de viaţă. E o alegere pe care unii o fac fără să îşi dea seama încă de mici, o alegere impusă de alţii şi din care greu poţi scăpa, e o alegere pe care şi-o impun că poate îşi asigură un loc în lojă lângă îngeri. Din acest motiv vedeţi cum evlavia urcă până la ceruri după o anumită vârstă. Oamenii sunt năpădiţi de impresia că păcatele lor vor fi raportate mai rar sau mai deloc dacă încep să fie mai evlavioşi. D’aia senectutea merge la biserică, d’aia tineretul alege să nu. Bine, un anumit tip de tineret dintr-o anumită religie. Că dacă iei la puricat toate confesiunile, o să ai fel de fel de exemple în care religia este un stâlp fundamental pentru existenţa unui tânăr. Până în punctul în care îi deformează realitatea şi comportamentul.

Totuşi, suntem oameni raţionali, nu judecăm. Am prieteni din mai toate confesiunile, le respect alegerile, le înţeleg mai greu, dar nu îi judec. Observ şi scot în evidenţă. Cum eu aleg să port barbă pentru că îmi e mai puţin frig iarna şi arăt al naibii de bine, aşa alege cineva să meargă duminica la biserică atât dimineaţa cât şi seara. Este o ocupaţie, o îndeletnicire care îi aduce o stare de bine. Şi atâta timp cât nu face rău cuiva, înainte cu tupeu din partea mea. Asta îmi doresc de la religie, să fie precum instrumentul de perpetuare a speciei. Să am habar că ea există, dar să nu fiu curios să o văd dacă nu am nevoie. La final, vă doresc să credeţi în ce vreţi voi, chiar şi în Soare, dacă tot îl vedeţi zilnic pe cer şi sunteţi de părere că e mai important decât un domn care te pune să îţi pui bombe prin jachetă sau să dai bani gratis unora cu barbă şi aur pe ei. Suntem în punctul în care fiecare e liber să creadă în ce vrea, dar fără să facă rău celuilalt prin ce crede, fără să judece pe unul care nu are  chef să creadă, fără să nu pună la perete pe un infidel pentru că nu crede în acel zeu pe care îl consideră cel mai bun zeu din cei peste 3000 de zei disponibili în catalogul divinităţii. Ziceţi mersi că nu ne mai închinăm la statui din aur ale unor tauri. Avem destui boi îmbrăcaţi în aur după care ne luăm. Pe bune, acum la final, faceţi ce zice Ovidiu, nu ce vă zice popa, eu nu vă bat la uşa neinvitat să vă dau cu apă pe pereţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s