Enigma


Cu 16 lei am închiriat o sală întreagă de cinema. Şi am început să mă uit la Jocul codurilor, într-o traducere de Irina Margareta Nistor. Pentru urechea mea, am fost la “The Imitation Game”, pentru că sună mai aproape de ceea ce a fost. Pentru cine nu a reuşit să îl vadă până acum, mai ales că a fost nominalizat la Oscar, îl recomand doar pentru lecţia de istorie. Cel puţin pentru acest lucru merită timpul în faţa unui ecran, cu urechile ciulite şi cu ceva noţiuni de matematică sau criptografie. Pentru cine a reuşit să îl vadă, îi felicit pentru alegere, să continue şi cu celelalte filme nominalizate la Oscar. Ideea filmului este simplă: o poveste bazată pe fapte reale, cu mici influenţe biografice, de concentrare asupra personajului principal, cu toate că filmul era la fel de centrat pe Alan Turing precum şi pe activitatea lui, cele două fiind elemente inseparabile.

Turing, fără să caut şi fără să fiu prea tehnic, se poate considera tatăl, unchiul, bunicul şi moaşa primului calculator din lume. Cel puţin, calculator în accepţiunea modernă, că aşa au mai fost prin istorie oameni care s-au apropiat de ideea unei maşini de calcul mai inteligente decât un abac. Alan Turing în film pe lângă faptul că era prezentat ca un geniu excentric, cel puţin, aşa au fost replicile unui coleg de la Bletchley, locul unde încercau să rezolve secretele Enigmei, era şi un homosexual. Acest lucru a început să fie prezentat subtil. Dacă m-aş fi scos din ecuaţia informaţiilor pe care le ştiam de dinainte să mă uit la film, chiar mă întrebam când o să văd zis explicit acest lucru despre el. Şi spre surprinderea mea, fiind totuşi un film bine gândit şi realizat după fapte reale, trecerea de la informaţii pur tehnice, istorice la personalitatea acestuia şi ceea ce l-a făcut într-un final să îşi pună capăt zilelor, a fost tocmai faptul că el era homosexual într-o perioadă în care acest lucru nu era ceva cu care poţi ieşi în faţă, mai ales că acuzaţia de homosexualitate îţi aducea la pachet fie castrare chimică, dar erai liber să mergi pe stradă, fie închisoare.

Pentru că istoria e uneori crudă şi adeseori cruntă, Turing putea să fie contemporan cu mine, cel puţin, un an am fi fost contemporani. Doar că legile, oricât de logice ar fi ele şi cât de juste ni s-ar părea, dacă nu asigură şi o libertate a omului de a-şi alege propriul destin, ne trezim că un geniu precum Turing, în loc să îşi aleagă o bătrâneţe îndelungată, a ales moartea în dauna tratamentelor primite de la guvernul britanic. Şi asta pentru că munca lui era mult mai importantă decât detenţia într-o închisoare. Pentru Alan Turing, maşinăria lui însemna mai mult decât propria viaţă petrecută departe de ea. Şi totuşi, unele lucruri au şi un sfârşit, mai tragic şi mai greu de înţeles dacă acţiunea ar fi avut loc în anul în care filmul a fost la cinema. Pentru că a fost decorat postmortem, iertat, i-au fost adus mulţumiri, Alan Turing este oarecum într-o lumină mai favorabilă acum, cu toate că atunci, exceptându-i alegerea propriei sexualităţi, toată echipa cu care a lucrat ştia ce fel de om este şi cât bine a făcut prin vieţile pe care le-a salvat prin maşinăria lui, denumită Christopher.

Premisă filmului este simplă: Turing şi o echipă de minţi strălucite, printre care şi o femeie, pentru că mereu este nevoie de o femeie să fie catalizatorul anumitor lucruri, încearcă să decripteze până la miezul nopţii, cheia criptografică a maşinăriei naziste Enigma. Până la descoperirea epocală avută într-un pub englezesc, tot filmul s-a rotit în jurul condiţiei omului de geniu, aproape că îl credeai bolnav de Asperger, Turing nefiind capabil uneori să priceapă esenţa glumelor. Personajele, principale, secundare sau episodice au un rol minimal dacă sunt luate separat. Doar starea de antagonism şi cooperare creează anumite trăsături de caracter care oferă o notă individualistă fiecărui personaj. Astfel, eşti capabil să găseşti liderul echipei, secretosul echipei, pămpălăul, fata care schimbă o stare de fapt şi îl găseşti pe Turing, care încearcă să pună cap la cap toată echipa şi să o înţeleagă din perspectiva lui, pur matematică, deloc interpretativă. Oricât de repetitivă este transpunerea acestuia în starea de om care este concentrat doar pe construcţia maşinăriei în prima instanţă, funcţionarea ei ulterior şi mai apoi, a desluşirii mesajelor criptate de la nazişti, faptul că se insistă pe aceste aspecte, îi conferă o altfel de trăsătură de personalitate lui Alan. Era perseverent din punctul de vedere al unui matematician. Îi plăceau problemele, îşi dorea să le rezolve şi se afla în faţa unei probleme foarte complexe şi considera o provocare să îi găsească o rezolvare, alta decât cele luate în seamă până în acel moment, respectiv, decriptarea manuală, cu ajutorul oamenilor, prin descoperirea cheii criptografice prin procese empirice. El a vrut să creeze, pentru acea perioadă, primul calculator care se putea programa, reprograma şi care îţi putea oferi informaţii infinit mai rapide, mai ales că suntem într-o stare de război, unde acuratețea şi rapiditatea informaţiilor pot schimba soarta unei lupte, a unei naţiuni.

Pentru că nu simt nevoia să ofer alte informaţii sau spoilere, vă recomand pur şi simplu să luaţi filmul la rost când se poate, cel puţin din punct de vedere istoric se merită să aflaţi lucruri care poate sunt adevărate, poate nu sunt, dar cu un strop de curiozitate, vă lămuriţi imediat după ce terminaţi de vizionat filmul. Nota lui este acceptabilă, faptul că a fost nominalizat la Oscar îi conferă un alt punct forte, personajele sunt interpretate de actori în mare parte britanici, nu am stat cu impresia că cineva de acolo e american cu accent britanic. Vestimentaţia pentru mine era un alt lucru care m-a atras, fiind pasionat de bunul gust şi costume de alte culori decât negru şi acei matematicieni, chiar aveau alte culori decât negru pe ei. Având în vedere că l-am văzut destul de târziu de când rulează, mulţi ştiu despre ce este vorba, dar pentru ceilalţi, este o ocazie să mai aflaţi puţină istorie şi să vă daţi seama că perioada în care ne aflăm este mai mult decât permisivă. Oricât de mare tam-tam se face pe seama comunităţii LGBT, nu mai suntem în Marea Britanie din anii 1950, când un homosexual era acuzat de indecență crasă. Aşa că, bucuraţi-vă de libertate, bucuraţi-vă că puteţi alege, dar bucuraţi-vă că Turing s-a gândit să inventeze o maşinărie să rezolve o problemă. Datorită lui, avem calculatoare, aşa cum le ştim noi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s