McBar


Iată provocarea din seara asta. Să fac o cronică sportivă. Şi nu orice cronică, ci propriul meu comentariu asupra partidei Manchester City – Barcelona. Comentatorii laudă meciul, eu mă uit doar pentru că e o provocare. În mod normal, aş avea destule seriale să devorez până să mă hotărăsc să mă uit la fotbal. Nu sunt fan Barcelona şi Manchester e prea plină de petrodolari să fiu convins. Dar să zicem că sunt un om darnic şi sunt dipus să investesc 105 minute, cu pauza inclusă, în acest meci. În momentul în care scriu, jucătorii stau ca puşcăriaşii la ieşirea din celule, aşteptând să vadă curtea închisorii, să ia puţin aer. Suntem la cântatul imnului pe care îl auzi doar dacă ai destui bani să te califici acolo. Cred că ştiu câţiva jucători de la City şi relativ destui de la Barcelona.

Echipa de start începe cu nişte jucători la City, îl ştiu pe Hart că nu îl lasă pe Pantilimon să joace şi pe Aguero că încă stă acolo. Iar la Barcelona, habar n-am cine e portarul, veşnicul Pique, soţul Shakirei, Mascherano şi Alves. Iniesta, Messi şi Neymar completează zeii catalani. Teoretic, sunt chiar afon la capitolul Barca şi City, dar practic, chiar sunt dispus să fac un live text pe acest meci care sigur o să aibă cel puţin o mie de pase pe minut. Şi s-a fluierat. Barcelona în galben neon, să se vadă că dau pase şi City în albastru azur, fix ca vremea de pe Coasta de Azur, cum şi-o doresc englezii. Momentan, Barcelona începe să arunce mingea de-o parte şi de alta, o mai scot din teren, o mai păstrează în posesie la ei, o mai pierd, dar când e vorba să vină golu’, vine Neymar la cerşit de minge lobată. Noroc de Kompany că ştie să dea cu picioru’ fix cum trebuie. Să vedem dacă ştie lumea fotbal, că sunt pe contraatac, dar când e vorba să te baţi cu autobaza catalană, doi atacanţi sunt prea puţini să faci vreo mişcare în careul Barcelonei. Iar mingea la neon, un lob, prinde Hart-ul şi reluăm toată treaba. Crede că o să fie laitmotivul serii. Mingii lobate, Hart la apel şi Barcelona cu pasele nesfârşite. Interesant e că cei doi comentatori vorbesc de alte lucruri, fix de meci nu. N-am auzit un lung de linie, o pasă filtrantă, o centrare, o pătrundere pe contraatac. Doar nişte nume înşirate şi nişte coordonate de la cine către cui. Se pomeneşte şi Messi şi uimirea comentatorului iese în evidenţă. Cum să nu atingă Messi balonul după cinci minute de joc. Poate n-are chef băiatu’, când eşti geniu, ţi se fâlfâie de minge până când ai chef să dai gol.

Iar un atac, iar apărarea de autobază şi înapoi pe contraatac, iar minge pierdută şi fault. Cineva deja se enervează şi începe să dea la genunchi. Şi n-au trecut decât cinci minute, cu nişte laitmotiv-uri evidente. Deja încep să ţip, hai cu mingea lobată, hai cu pasa pe culoar. Dzeko prinsese mingea, prinsese faza, numa’ nu prinsese culoar liber. Doar un spate rupt de fundaş. Înapoi la neon mingea, iar pe laturi şi cineva e lovit în cap. Dzeko nu cred că o să mai aibă moştenitori la ce minge în cufăr a primit. Sau poate doar în coapse şi scapă ieftin. Revenim la pase pe sus, contraatac şi fault. Oameni deştepţi. Mascherano cred că îşi doreşte să doarmă mai repede şi tot se aruncă în extremis. Cu toate că nu era cazul de aşa ceva. Să vedem zidul şi lovitura. Nasri sau Milner, cine să fie cel care îşi asumă că greşeşte lovitura. A bătut, şi-a bătut joc de ocazie şi iar s-a întrerupt meciul. Cumva tind să cred că au uitat ce e aia cursivitate în joc. Şi iar e afară mingea. Oamenii sunt foarte disperaţi să ţină de minge, chit că o joacă mai mult pe extreme. Messi şi Messi care greşeşte cu Messi. Cam aşa e pronunţat acest pitic irecuperabil de scump. Se aud buhuituri englezeşti, cineva cred că nu suportă mingea prea mult la catalani. Până acum, după zece minute, nu sunt impresionat. Tot văd un laitmotiv care se repetă şi cumva tot nu mă miră că repetă aceeaşi strategie. Neymar, pasă, Messi, Messi şi e blocat. Cred că Messi are ecou în nume. Altfel, nu îmi explic de ce îi aud numele de două ori.

Suarez cu stângu’ în plasa laterală. Asta păţeşti dacă eşti egoist şi nu ştii să aştepţi. Pe de altă parte, dacă stai la pomană, primeşti mingi agăţate de orice ocazie. Cel puţin, e o fază de poartă mai serioasă şi merită aplaudat. Să vedem replica lui City. Degeaba. Autobaza funcţionează mult prea bine şi mingea rămâne maxim 20 de secunde la City, cât să închege o fază şi imediat se destramă jocul când Barca agață jocul. Cică Argentina se uită la meci. Cred că Argentina se uită la telenovele la ora asta, că e ceva diferenţa de fus orar. Dar cine sunt eu să fiu rău cu ei. O fi având dreptate, chit că mai toată Europa e la televizor, la unul din cele două meciuri programate. Celălalt e Juventus – Dortumund şi dacă mă enervează meciul ăsta, după pauză, îl comentez pe celălalt. Măcar să văd un gol, un ceva serios. Acum, doar pase după cum ştiam că o să fie şi repetări inutile de faze tactice. Posesie 35% pentru City şi 65% pentru Barcelona şi uite golul, în timp ce scriam de posesie, Suarez dă un gol cu un noroc chior, că nici măcar nu l-am priceput. Noroc de reluare. Prinde cu capul, o ţine la el şi şutează Suarez. Aş fi vrut să zic că a muşcat la maxim din ocazie, dar cred că e post şi pentru el. Hai că e bine. Avem un gol, oricât de lipsit de spectacol ar fi, e un gol şi parcă mă îndur să stau prin preajmă.

City acum e disperat. Aruncă mingi peste tot şi iar Messi are ecou şi e peste tot ecranul. Iar mingea la City, iar o pierd. Cred că n-au ce face cu fazele de atac şi le mai aruncă pe apa sâmbetei. Altfel nu îmi explic. Peleggrini cred că înjură în toate accentele din Anglia, mai ales că mereu pierde cu Barcelona. Comentatorii zic de confruntare echilibrată, dar când posesia Barcelonei e dublă, echilibrul e aşa, teoretic şi pur statistic. Dincolo, zic ăştia doi că e 1-1 la Torino. Clar pierd un meci pe cinste, dar nu am ce face, am zis că fac la meciul ăsta, rămân cu el până la pauză măcar, sau până când o să mă doară mâna de live-text. Ce apreciez la City e că fundaşii nu-s chiar praf. Cel puţin Kompany ştie una alta şi îşi permite să iasă şi el la atac. Şi apoi, iar se aude Messi, Messi şi faza se epuizează într-un friendly fire Messi-Suarez. Contraatac City, să vedem dacă au priceput ceva. Ritmul în sfârşit e crescut şi mă pun să scriu mai repede. Dar lovitura de cap a lui Dzeko e doar pentru posteritate. Nimic să aplaud sau să fiu impresionat. Iniesta, Suarez, Iniesta, Kompany şi iar contraatac cu ecoul Messi. Messi e ca taifunul, face ravagii, după cum zic ăştia. Aut de poartă, înapoi la ritmul pronunţat.

Sunt pe contraatac petrodolarii, minge lobată, că deja e tradiţie în meciul ăsta şi autobaza e la apel. Cred că trebuie să iasă doi fundaşi pe afară, să aibă şanse ăştia să dea un gol amărât, să egaleze treaba. Înapoi la galben neon, cu tot cu posesia ei inuman de posesivă. Cum să ai ocazii de poartă, dacă adversarii ţin mingea numa’ pentru ei. Aud că Barcelona a pierdut cu Malaga. Să aud şi să nu cred, dar la cât de fan sunt eu când e vorba de Barcelona, mă mir că mai ştiu jucătorii, norocul lor că joacă la echipa Spaniei. Nu vă gândiţi că urăsc Barcelona, dar prea mulţi ţin cu ea, să mai fiu şi eu ăla care ţine cu Barcelona. Divaghez, suntem în atac, Rakitic cu lovitura de cap, offside şi continuăm. Suntem cu City pe contraatac, că doar contraatac pot face ei la ce fel ține Barcelona mingea, iar ecoul, şi Suarez ratează, deşi putea să dea un lob de toată frumuseţea sau nişte “urechi” din curtea şcolii. Hai că treaba e interesantă, cineva de la Barca vrea să facă mişto de City cu astfel de faze. Când să dea şi City un şut pe poartă, autobaza se ridică şi nu pică nimic la sorţi. Cu jocul “ireproşabil” al Barcelonei, să citez comentatorii, ce vrei să mai faci ca adversar. Te rogi că ai atâtea atacuri surpriză, că poate reuşeşti vreo minune în faţa porţii. Corner periculos şi poate atinge şi mingea măcar bara de la poartă. Da de unde, sar fundaşii ăştia de parcă-s girafe spaniole. Iar un atac surpriză, dejucat de Barcelona şi iar Messi, cu tot cu ecou inclus, o pasă mică, o altă pasă mică, o alta, încă una. Deja se vede plictiseala şi miserupismul să dai atâtea pase la minutul 29 din meci.

La cât aleargă jucătorii, un meci de handbal e sprint olimpic pe lângă meciul ăsta. Au momente de ritm susţinut şi apoi, iar stau cu mingea şi o împart unul la altul. Doar să mă enerveze pe mine cu o mie de pase pe minut. Iniesta combină cu Suarez, Rakitic încearcă un şut şi un gol scos din nimic de Suarez. Jordi Alba oferă o pasă de manual şi Suarez îşi pune în cont o dublă, că poate are datorii la golaveraj. Ar trebui să îmbutelieze Barcelona aer de Anglia şi să îi dea lui Suarez. Ce să mai înţeleg din replica asta. Că aerul spaniol nu e benefic pentru Suarez sau că Liverpool are un aer mai special pentru el? Să vedem la 0:2 cum se prezintă meciul. Neymar în fața golului de 3 la 0, dar norocul n-a fost să îi bată vântul mai tare să împingă mingea în poartă. Continuăm la ideea de pase eterne ale Barcelonei, că City se roagă şi ei să mai atingă mingea, mai ales că joacă pe teren propriu şi să nu fie înjuraţi prea tare. Repunere de la margine pentru City, dar imediat s-a dus posesia. E greu să joci cu ăştia, nu te lasă să respiri. Au şi două goluri marcate, ce idei să mai ai până la final?

Nu ştiu ce au jucătorii lui Manchester, dar se grăbesc şi imediat se duce mingea din posesia lor. Nu mă fascinează. Parcă sunt o echipă bună, nu amatori care nu-s în stare să ţină mingea mai mult de un minut. Să vedem iar Messi Ecou, cum fuge racheta, cu o pasă către Suarez şi ăsta abia de respiră. După ce sprint a băgat, ai crede că respiră câtuşi de puţin mai tare. Deloc. E robot, clar e robot. Înapoi la pase pe laturi, pe centru, pe laturi şi iar Messi, Messi şi n-are noroc. Hart îi prinde mingiuţa şi îl ia în braţe la final, că la cât de minion e Messi pe lângă Hart, l-ar căra şi în spate. Iar Messi, cu un pressing agresiv, încearcă să rezolve meciul înainte de pauză. Dacă în 2003 e ultima dată când câştigi în fața Barcelonei, e gravă treaba. Hai că deja, s-a cam rupt firu’ meciului şi lumea începe să joace la mişto. Cel puţin Barcelona, parcă sunt o echipă de puşcaşi marini într-o confruntare cu majoretele din curtea şcolii. Un fault mic, aşa să fie treabă simplă. Că nu a mai fost de ceva vreme un fluier de fault în meciu’ ăsta.

Mă uit la ei şi parcă fac mişto şi de mine cât de mult pot să ţină mingea în posesia lor. Lasă şi tu gazdele să se joace, n-o face numa’ tu, nu fii ţăran. Se cere hentz, nu se dă, nu se mai cere nimic, că Messi e acolo şi cade. Messi e greu de neutralizat, un fel de Bruce Willis cu păr în cap şi mai pitic de fel. Mai am cinci minute şi sunt convins că mă opresc din comentat. Deja sunt pe la 2000 de cuvinte şi un cititor ar trebui deja să fie plătit să citească atâta. Mingea e la City, nu mai e la City. Deci cam cinci secunde a durat toată posesia. Cu aşa cifre, ce pretenţii poţi să ai. Hai că mai încearcă o dată, tot pe partea stângă, nişte idei de a centra mingea în careu. Şi tot încearcă şi tot nu stă nimeni la pomană. Iar fault. De data asta, fault în atac, că din ăsta nu am avut. 2:1 pentru Juventus, dincolo sunt mai eficienţi în dat goluri sau mai slabi în apărare. Revenim la meciul “antrenament cu public” de pe stadionul plătit cu petrol. O minge care loveşte bara şi Dani Alves te ridică de pe scaun, măcar la nivel de “uite-l şi pe ăsta cu șuturile lui” şi mingea revine la City şi se aude iar fluierul de fault. După ce că au două goluri avantaj, mai şi faultează. Lăsaţi-vă de ţigănisme, jucaţi fotbal, şi aşa îi bateţi la fundul gol. Ne apropiem de ultima fază şi poate, reuşesc şi ăştia să facă vreo ispravă. Aguero încerca să ţină mingea. A doua ocazie mai interesantă a lui City. Fix la final. Pasă greşită a lui David Silva şi concluzia este evidentă. Luaţi-vă atacanţi, luaţi-vă echipa, că e greu să închegi ceva cu o echipă a Barcelonei flămândă după gol. Şi se termină prima repriză. E mai mult decât suficient pentru mine. Nu e un meci să fiu curios ce deznodământ are. Sigur cineva câştiga şi la cum e jocul, City are dreptul să viseze. Ei se întorc după un sfert de ceas, eu mă retrag la alte meciuri mai interesante. Bucuraţi-vă de fotbal, că în seara asta aveţi de unde, măcar dacă e Dragobete şi nu aveţi cu cine, să aveţi ce face la nivel de activitate de om nederanjat de alte griji amoroase. Pauză şi revenim în altă zi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s