Gentilom.


Manierele îl fac pe om. Cu replica asta am plecat de la film. M-am delectat cu ceva frumos. Chit că ştiam că sunt atâtea filme de Oscar de văzut, nu eram în starea necesară să absord lucruri profunde, dar nici nu eram dispus să arunc banii pe fereastră. Şi din fericire, filmul la care am fost, mi-a aruncat pe fereastră doar durerea de cap şi starea de oboseală pe care o avusesem înainte să intru în sală. E vorba de Kingsman. Nu cred că îl pot încadra la o producţie de proporţii, având în vedere că deşi erau actori de calibru, dacă aş fi pus-o lângă blockbusterele de vară, ar fi ieşit în pierdere la profit. Dar fiind în rulaj în această perioadă, din partea mea, îi ofer toate aplauzele pentru modul cum m-a făcut să râd. Cred că filmul e încadrat la acţiune. Actorii sunt eminamente britanici, de la Colin Firth, continuând cu Michael Caine, versatilul Mark Strong şi eroul principal al cărui nume nu îl ştiu şi pe care nu am să îl caut, că mai are de făcut filme până să îl ştiu din memorie. Şi pentru un plus de savoare, de data asta, SUA era răufăcătorul. Samuel L. Jackson era “nenorocitul” care voia să aducă distrugere şi haos în lumea asta. Şi dacă e film comercial, clişeul cu Rusia şi China răufăcători s-a cam dus pe apa sâmbetei, de data asta, Anglia este eroul şi fosta sa colonie, SUA, este omul negru, fără glumă la adresa lui Samuel.

Să prezint premisa, poate vă fac curioşi să aruncaţi câţiva lei şi două ore din viaţă pe o porţie bună de râs, de umor britanic, sub centură, cu replici zise cu toată sinceritatea cruntă pe care o pot avea englezii. Dacă există CIA, KGB, Mossad, SIE, echivalentul lor din Beijing, că până şi pe asta au făcut o glumă, MI-6 lui Bond, în filmul ăsta există şi nişte croitori foarte bogaţi, foarte interesanţi, cu un stil vestimentar ireproşabil şi cu abilităţi de luptă destul de amuzante, chit că sunt eficiente şi de impact. Ei se numesc Kingsman, şi fondatorii lor de acu’ ceva vreme, văzând că au prea mulţi bani, au zis să pună de o organizaţie independentă care să facă niscai ceva curăţenie prin lume, atunci când alţii sunt prea evidenţi. Treaba faină e că oamenii se îmbracă de la propria croitorie şi arată bestial. Dacă James Bond este elegant şi stilat, Kingsman sunt profesorii lui James Bond în materie de stil şi eleganță. Cu umbrela tipic britanică, inel cu însemn regal la mâna care mânuieşte pumnul, cu un pistol mai eficient decât jucăriile lui Rambo. Şi aceşti Kingsman, în frunte cu Colin Firth, Galahad prin film, caută să îi vină de hac lu’ omu’ negru, aici e gluma intenţionată. Samuel L. Jackson, e Valentine, fără inimioare şi iubire, ci cu gândul să facă lumea să se autoextermine prin bătaie cruntă aplicată unul celuilalt. Şi cam de aici se porneşte filmul. Oameni eleganţi, Kingsman, Valentine, domnul îmbrăcat de cartier, cu şapca într-o parte, un duel etern între eleganță şi antonimul eleganţei, care în engleză ar fi SWAG, în română sper să fie cocălareala, deşi Valentine era doar prost îmbrăcat, nu şi prost.

Vorbeam de eroul principal pe care nu ştiu cum îl cheamă în viaţa reală, în film e Eggsy, un tânăr cred că de aproximativ 20 de ani, cu tatăl fost Kingsman, oarecum, cu destinul deja stabilit de trecut. Şi dacă filmul este despre eleganță şi stil, Eggsy e de toate mai puţin elegant şi stilat. Dar până la final, afla şi el ce e cămaşa, umbrela, costumul făcut la comandă. Până acolo, trebuie să treacă prin teste precum Harap Alb, să le demonstreze celorlalţi că ăla prost îmbrăcat e mai luminat la creier. Şi cumva, reuşeşte să iasă în evidenţă prin faptul că e mai dornic să ajungă la final, decât să rămână unde este. Face el ce face şi tot ajunge Kingsman, cu toate că până acolo, ai destule motive să îl crezi încurajat de scenariu şi îmbrâncit de soartă. Ca structură a personajului, e destul de liniar flăcăul. E doar un tânăr care vrea ceva şi cumva, are nişte calităţi dobândite la şcoala vieţii care îl ajută să rămână viu prin tot ce îl supun superiorii lui. Măcar e curajos şi dispus să ajute. Păcat că e lipsit de maniere în primă instanţă. Dar le schimbă şi pe alea cu un pachet de abilităţi destul de remarcabile. Vă jur pe lupta de la final, că băiatu’ ştie să dea cu picioru’, chiar ştie să se distreze când îşi termină treaba, un fel de viitor James Bond, dar mult mai dornic să experimenteze cu tot ce apucă. Se bate, se aruncă, înoată, aleargă, împuşcă, nu împuşcă, sare, face giumbuşlucuri. Băiatu’ e bun şi devine şi mai bun. Mai ales când îşi pune costumul făcut la comandă, ochelarii de hipster şi umbrela antiglonţ.

Şi dacă povestea nu merită, să vă zic de lucrurile mai tehnice. Îmi place regia. E ritmat filmul, sacadează între pas molcom şi sprint jamaican. Dar merită. Cât timp e molcom, mai respiri, îţi mai sorbi din suc, că după ce vin fazele rapide, amuzante, te îneci cu sucul, începi să uiţi că mai ai popcorn în cutie. Am râs la filmul ăsta, ce n-am făcut-o la o comedie cu adolescenţi. O fi de la dialog, o fi de la editare şi scenele destul de duse în pânzele albe cu realismul. Atâtea gloanţe înfipte în ţeastă şi pumni împărtăşiţi, nici la Rocky nu vezi. Ideea e că l-au editat bine, cadrele sunt un pic trase altfel şi asta duce la starea ritmată şi alertă a filmului, cu toate că la două ore ai zice că trebuie să alerge la pas de maraton, nu la suta de metri plat. La nivel de coloană sonoră, nu pot să zic că ţin minte ceva de la film, dar m-a făcut să fiu curios să caut OST-ul să văd ce s-a cântat. Jocul actoricesc e bun, nu-i de Oscar, dar e credibil. Măcar sunt din Anglia şi au accent şi personajul negativ e din America şi are accent şi stil de răufăcător. La capitolul ăsta, îi crezi că sunt de unde zic că sunt şi că fac ce zic că fac. Nu cred că v-am dat spoilere, oricum binele câştigă mereu, dar pentru cine vrea un film de după amiază, chit că l-am văzut la 9 seara, ori mergeţi la cinema cu gaşca de prietenii să râdeţi bine, ori aşteptaţi să apară la bibliotecă şi îl pirataţi cu nesimţire. În ambele ipostaze, tot e de râs. Sper că o să ieşiţi de acolo dornici să vă cumpăraţi un costum la comandă, mai ales că şi fetele au acolo un personaj care să le insufle eleganța şi perseverenţa. Nota lui e peste 8 pe imdb, nota mea este peste aşteptările mele, doar pentru simplul fapt că am râs destul de bine şi mi-au trecut toate gândurile obosite după două ore de accent britanic. Kingsman e de văzut, chit că sunt altele mai faine ca el, chiar e de văzut, indiferent cât de mult agreaţi accentul britanic. James Bond o să pară mult prea serios după ăsta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s