Studiu sociologic.


Acest text este rezultatul unei observaţii intensive şi exhaustive realizate pe un eşantion deloc reprezentativ de specimene umane. Mai mult, rezultatul în cauză nu poate fi extrapolat şi considerat un truism general, aplicabil la nivelul întregii populaţii al acestei ţări, dar poate fi explicat un fenomen care există la nivel de subcultură şi comportament sociologic la nivel de individ, indiferent de localizarea acestuia pe teritoriul României. Observaţia s-a realizat pe parcursul a două zile, în trei locaţii diferite, cu un număr de subiecţi variabil, dar nu mai puţin de zece subiecţi activi în cadrul acestei observaţii. Locaţiile în care s-a realizat această observaţie au fost o biserică, reşedinţa subiectelor principale şi o încăpere destinată distracţiei cu o capacitate de a adăposti un număr de aproximativ 150 de persoane. Scopul acestei observaţii a fost de a scoate în evidenţă prin comparaţie personală, maniera prin care educaţia poate duce la modificări de comportament, la deviaţii de personalitate sau pur şi simplu, la individualizarea unui om. Sau în cazul de faţă, la generalizarea prin asociere, a unui grup de oameni, prin prisma comportamentului mimetic şi a alegerilor vestimentare, muzicale şi gastronomice similare.

Fiind vorba de explicarea rezultatelor, este nevoie şi de context. Fiind rezidentul unui oraş dintr-o regiune cu dezvoltare economică sub media naţională, cetăţenii tind să se plieze pe un tipar destul de similar cu societăţile medievale. Şi cei care nu se pliază pe acest tipar sociologic, o fac din alte puncte de vedere. Iar subiecţii în cauză, marea lor majoritate, au fost incluşi, doar printr-o observaţie generalistă, într-un stereotip care poate fi considerat maliţios, chiar poate aduce prejudicii de imagine celor care au fost de faţă. Din fericire, nu intenţionez să ofer niciun detaliu menit să aducă jignire personajelor analizate. Ghinionul personajelor în cauză este dat de faptul că se pot încadra în ecosisteme sociale foarte uşor definibile şi comportamentul lor este uşor replicabil la alte persoane, indiferent dacă împărtăşesc anumite valori sociale sau trepte educaţionale. Stereotipul ales de mine este cel de “ceafă lată” sau de “oameni care ascultă manele live” şi cu toate că este o etichetă relativ exhaustivă prin prisma non-valorilor pe care le include, acest stereotip adăposteşte o sumedenie de persoane distincte, cu toate că similitudinile comportamentale stau la baza încadrării lor în acest tipar. Şi dacă discursul ştiinţific a fost suficient pentru a aduce un nivel al interesul sub pragul critic, se cere o schimbare de stil literar, pentru o mai bună ilustrare a acestui fenomen social numit “ascultătorii de manele live”.

Avem un bivol de apă negru. Nu sunt rasist, e doar îmbrăcat în negru. E doliu. I-a murit stilul vestimentar şi garderoba lui este simplă şi simplistă, chiar mai simplă decât gândirea lui despre viaţă. Avem o căprioară. Dantelată. Tot neagră. E şi la ea doliu. I-a sucombat prin deces mortal toată colecţia de haine de bun gust pe care le poate avea o femeie. Perechea cealaltă de mamifere copitate împărtăşesc culoarea neagră, la gât fiind asortată o talangă de aur, exact ca în clanurile de corbi europenizaţi. Singurul om asortat coloristic în vestimentaţia de gală este puiul de om, sedat de sonorul ridicat la cote ilegal de mari pentru o persoană care cântăreşte cât un ghiozdan de copil de grădiniţă. Şi dacă bivolul şi căprioara sunt în veşminte sobre, fiind un eveniment eminamente trist, respectiv creştinarea unui suflet, restul invitaţilor trebuie discutaţi în funcţie dacă au piuliţă sau şurub în pivniţă.

Dacă stăm pe tipologia masculină, tind să cred că sunt unul din specimenele care a învăţat că există alte culori şi că le poţi asorta. Mai mult, cred că am alt frizer ca ei, pentru ca podoaba mea capilară nu implica un pămătuf de bărbierit în creştetul capului şi ras cu lama peste tot. Erau un fel de soldaţi împuşcaţi de prostie. Şi la câţi bărbaţi erau, coafura sau mai degrabă lipsa ei era identică. Ori tunşi foarte scurt, dar raşi pe laturi, ori raşi în cap şi fără niciun fel de păr facial care poate ieşi în evidenţă ca individualitate singulară. La capitolul haine, costumele negre, poate cele de la nuntă, poate cele de la înmormântare, poate cele cu care s-au angajat prima dată. Necroite, lucioase, stringente şi fără o minimă individualizare a personajului purtător de costum şi pantofi. Mai mult, se pare că în acest oraş, pantofii maro sunt purtaţi de mine şi alte două persoane, hai poate trei oameni pe care sigur îi cunosc. La acest eveniment, pantofii erau fie negri, fie de culoare neagră, fie o non-culoare închisă. Mă gândesc că sunt mai ieftini dacă sunt cumpăraţi la pachet cu costumul negru. Ar trebui să zic că sunt asortaţi, dar unii venind şi în blugi la pantofi negri, asortarea lipseşte. Mai mult, specimenul cu blugi, nu a avut grijă ca la acest eveniment să îi coasă în genunchi, a uitat să-şi încheie cămaşa la nasturi şi s-a afişat cu tot pieptul epilat ca o femeie. Şi pentru că acel om, care se dorea bărbat, sigur voia să iasă în evidenţă în cel mai negativ mod posibil, cămaşa lui era florală, ca venit din vacanţă din Hawaii, o eşarfă la gât, mai ales că iarna eşarfele de vară se poartă doar în interior. Cam atât pe parte bărbătească. O apă şi un pământ şi nicăieri o evidenţiere pozitivă. Poate am noroc la femei.

Din păcate, femeile au ieşit în evidenţă prin alt aspect. Dacă nu sunt în stare să comentez ce hăinuţe de stradă au avut pe ele, cu paiete, strasuri, diamante din borcanul spart de dulceaţă, pantofi lucioşi ca sticla, pot să comentez prezenţa lor la braţul unui bivol de bani gata. Eram atent la fiecare specimen numit femeie şi încercam să mă gândesc că arealul bărbătesc este foarte redus, ele sunt foarte disperate, condiţiile necesită o adaptare de compromis, sau pur şi simplu, poate sunt destul de perfecţionist să îmi doresc alte condiţii. Dacă nu poţi judeca un om după blugii rupţi în genunchi şi cămaşa cu flori hawaiiene, poţi judeca o femeie cu o rochie mai scurtă decât ziua de iarnă şi bidoanele ieşind din frigider la fiecare pas mai săltat de horă. Un alt lucru evidenţiat era faptul că îşi doreau cu o ardoare vădită să se alipească de masculul alfa, respectiv de bivolul de apă principal, fie din motive pur economice, pur erotice, fie pur şi simplu, atâta ştiau, atâta făceau. Femeile din acea incintă m-au făcut să-mi pun întrebarea dacă o să mă călugăresc sau trebuie să caut în altă emisferă a globului. Cu toate că sunt caustic la adresa lor, mai ales că eram conştient de pătura socială în care se îmbrăcau şi afişau la acest eveniment, spre deosebire de un alt eveniment similar, nu a fost cazul să observ o individualitate feminină care să îmi provoace o stare de euforie temporară prin aspectul fizic sau prin comportament.

În acele ore în care am împărţit aceeaşi metri pătraţi, mă uitam cum doamnele sunt fie late şi bătrâne, fie scobitori şi tinere. Foarte greu am găsit o clepsidră unduitoare. Mult mai greu am găsit un invitat pe care să îl consider scos din peisaj. Mai ales că muzica pe care dansau cu cea mai mare plăcere era o confirmare a poftei educaţionale şi a nivelului de înţelegere pe care îl au. Dacă sunt afon manelistic, ei erau doctori docenţi în dedicaţii pentru o persoană sau alta, cu toate că nunta mai avea de aşteptat şi situaţia nu cerea să îţi declari iubirea veşnică pentru proaspătul prunc, mai ales prin oferirea de ofrande lăutarilor. Cel mai interesant aspect este că deşi eram scos din peisaj, eram inclus în privirile tuturor. O fi de la faptul că aveam păr în cap, barbă, altă culoare la sacou, altă culoare la pantofi, o altă postură, deloc gheboasă, dar nu cred că un biet spectator muncitor ca mine ar fi avut nevoie de ridicări de sprânceană când treceam pe lângă invitaţi. Cu toate că, atunci când eşti conştient de anumite lucruri, observaţiile de rigoare sunt uşor de înţeles. Iar pentru că a fost un singur eveniment, cu destui participanţi, consider rezultatul corect doar pentru cei prezenţi, nicidecum nu pot generaliza. Dar e grav dacă nu ai alegeri vestimentare, nu ai alegeri în materie de partener de viaţă sau nu ai alte alegeri muzicale pe care să poţi dansa. Educaţia sau aşteptările în viaţa dictează şi aceste alegeri şi din păcate, ele par a se fi oprit la subiecţii studiului sociologic realizat în ultimele 48 de ore. Concluzionez scurt: dacă nu ai cu ce, nu ai pentru cine şi nu ai de ce să vrei mai mult.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Studiu sociologic.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s