Mat.


Există un număr destul de greu de scris care propune câte mutări există la şah. Există un număr şi mai greu de imaginat câte destine îţi poţi alege în viaţă. Există o idee preconcepută că trebuie să te naşti rege să te apere toţi sau că nebun fiind, te duci doar pe diagonală. Viaţa e ca un joc de şah, filme despre cum şahul ajută s-au făcut, analogii pe acest lucru sigur sunt, nu cred că vin eu să inventez o partidă de şah. Ce pot totuşi să fac, mai ales că îmi pierd concentrarea după un sfert de ceas la o partidă de şah, este să îmi închipui cum ar fi un joc pe tabla de şah. Dar cu oameni reali, cu întâmplări destul de coerente. Dacă după un sfert de ceas de scriitură, nu ajung la şah-mat, o să pierd sigur atenţia voastră. Şi concentrarea mea mai mult ca sigur. Mai ales că am jucat şah cu prima mea prietenă şi m-a bătut de parcă eram un cimpanzeu contra lui Karpov. Aşa că inteligenţa mea nu era determinantă în partidă de şah, ci experienţa pe care o avea.

Încep partidă cu un pion în plin avânt. Un soldat dus la înaintare, oricare din cei opt popândăi propuşi pentru execuţia iminentă. Sau poate o să fie fix pionul care ajunge pe partea cealaltă a podului suspinelor şi se transformă într-o regină, într-o tură, într-un cal. Pionul este fix prima piesă pe care o alegi. Aşa şi în viaţă, înainte să fii orice funcţie pe care o duci în spate, mai întâi, eşti împins de la spate şi ales de alţii pentru diferite locuri. Cel mult, eşti constrâns de tine, să ataci ce-i lângă tine pe diagonală şi sub nicio formă nu poţi da înapoi de la alegerile stăpânului tău. Norocul tău că nu eşti singur printre mulţime, ghinionul tău că oricine poate să te înhaţe. Dacă ai ghinionul să stai în calea unui nebun, a unei ture, a unui cal, te poţi considera scos din joc. Ăsta fiind ieşirea cea mai nobilă, nu când alt pion are dreptul să te înşface şi să îţi ia locul în viaţă. Fiind alb, rasist fără voie, îmi dau seama că, imediat cum mută şi viaţa un pion, o să ştiu exact pe care îl iau şi dacă în trei mutări, am câştigat partida. Dar nu e cazul, pionul meu îşi alege confratele şi propun un baraj dublu pe centru, ca să aibă drum liber oricare dintre nebuni.

Nebunul e cea mai interesantă piesă, pentru că n-o să vezi un nebun că îşi schimbă culoarea. Nebunul e nebun până la capăt. Dacă atâta ştie, atâta face, dar o face cu cea mai mare eficienţă. Printre cele mai periculoase şi mârşave atacuri în viaţă se număra o palmă dată de la un nebun. Şi nu un nebun de la nebuni, ci un om nebun care îşi iubeşte viaţa. Acel nebun creativ, care nu se dă din drumul lui până când nu ajunge la ţintă. Orice ar fi în faţă, el trebuie să ajungă la final. Indiferent că o ia pe toate cărările, mereu e acelaşi drum pe care şi l-a stabilit, în care ţinta este mai importantă decât propria-i viaţă. Nebunii sunt cvartet pe tabla de şah. În viaţă, sunt un duet perfect. Un nebun de alb cu o nebunie de abanos. Un Făt-Frumos pe cal alb cu o prinţesă cu părul tuciuriu. Asta ca să o dau în romantism. Nebunia e cu mult mai mare decât poveştile pentru adormiţii de ocazie. Nebunul imediat o să îi lase loc de manevră turei.

Tura ta ca om e destul de limitată. Ştii că te naşti şi în cel mai sigur şi irefutabil mod, vei muri. Ce fel o să te descurci între aceste două limite, e doar alegerea ta. Tura cel puţin, merge pe orizontală şi pe verticală. Se înalţă la fiecare pas pe care îl face, mereu aproape de un gând măreţ şi se întinde pentru a înţelege mult mai bine terenul de joc. Tura este o piesă periculoasă. Când eşti în tura ta de om, trebuie să ai grijă de alţii, care oricând pot să apară în calea ta, pe reguli la fel de stricte ca ale tale, dar cu o mişcare mult mai haotică. Şi ghinionul cel mai mare ar fi să dai de regină. Să te înhaţe la primul tău pas făcut spre izbăvirea sufletului. Tura pe care o alegi, că-i vorba de mers înainte, că e patrulat pe orizontală toată tabla de şah, mereu vei avea în cale alţi oameni. Învaţă-le drumul, ca să nu te împotriveşti, ca să nu te ciondăneşti, ca să nu dispari pentru că sunt mai creativi ca tine.

Calul e cal. Nu mă leg de el. Din ce am întâlnit, la ce mişcări are el, poate să ajungă oriunde pe tabla de şah şi e singurul care poate sări peste tine. Asta înseamnă că drumul lui în viaţă e mai mult decât creativ, e aproape supranatural. Fiind singura piesă de pe tablă care sare şi răsare de unde îşi doreşte, calul nu trebuie să aştepte după nimeni, ci doar să îşi programeze mişcările să ajungă la rege. Şi nici atunci nu e cazul să ajungă, ci mai degrabă să îi aştepte pe ceilalţi pentru ca partida să îşi capete finalul inerent. Foarte rar o să fie remiză la şah. Cel mult, regele o să fie bântuit de cal sau tură. Dar când calul, tura şi nebunul stau prin preajmă, victoria este garantată. Iar calul, de obicei este cel care face ca victoria să aibă sens. Pentru că mereu se sacrifică regina şi din doi nebuni, mereu se va duce unul pentru a înlesni gustul dulce al victoriei. Şi cum o mişcare cabalină pe tabla de şah mereu o să ajungă în locul în care trebuie, la fel şi o săritură neobişnuită peste etapele vieţii o să te facă să ajungi unde vrei, fără să te sperii de prezenţa unui nebun în viaţa ta. Fără să faci măcar o tură de gardă şi cu toate şansele să întâlneşti şi regina pe parcurs.

Regina. Cu regina nu e de joacă. Orice piesă ai fi, regina mereu o să te atingă. Ea o să îţi fie duşmanul pe care vrei mereu să îl cunoşti. Având atâta putere, atâta libertate de mişcare, orice piesă, mai ales pionul, şi-ar dori să fie regină. Şi-ar dori chiar ca o regină să îi ia locul pe tabla de şah. Mai important este de menţionat că oricine îşi pierde regina, vrea mereu să o recupereze cu un pion. Cred că în viaţă, dacă ţi-ai pierdut regina, vrei să ajungi la capăt să te sacrifici pentru ea, să rămână ea mereu în centrul atenţiei. Cred că în viaţă, pentru o singură regină merită să te preschimbi din pion în nimicnicie. Doar o regină te-ar pune să renunţi la tine pentru ca ea să existe şi să ajute regele. Iar cum regina şi regele sunt diametrali opuşi, scopul reginei este să dispară înainte ca regele să fie încolţit. Scopul unei regine în viaţa reală este să menţină regele lângă ea. Iar dacă toată tabla de şah îl vrea pe rege, regina face orice să elibereze toată tabla. În viaţă, n-o fi treaba atât de dramatică, dar regina face orice să îşi apere regele ei. Cum şi pionul din faţa regelui ar face orice să aducă înapoi regina. Iar regele, e singură piesă care nu merită povestită. Pentru rege, toate se învârt, toate se întâlnesc, toate dispar. Regele eşti tu, centrul universului şi singurul care merită să stabilească dacă e şah şi faci remiză cu viaţa sau eşti mat şi o iei de la capăt cu altă partidă. Oricum, după ce termini jocul, chiar dacă o să câştigi sau o să te vezi singur pe tablă, tot în acelaşi loc ajungi, aşa că fă ca partidă să fie una memorabilă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s