Visele visurilor.


Ce ar visa un vis dacă ar avea vise? Ce ar face un vis dacă are avea visuri? Exceptând problema gramaticală din spatele duetului vise/visuri, un vis face multe dacă şi-ar permite să viseze. La fel şi omul, mai ales când se află într-o stare de somnolenţă activă numită tinereţe. Caz concret, subsemnatul care iscăleşte acest text, a fost de-o somnolență proactivă. O răscolire insomniacă pe alocuri, dar în mare parte, am dormit cu ochii deschişi, visând la nemurirea sufletului. Şi dacă acest lucru ar putea implica o răstălmăcire a rostului vieţii, aceste vise aflate într-o continuă visare îmi permit să fiu mereu odihnit şi pus pe acţiune. Într-un fel, somnul meu de veci este întărit de vivacitatea redată prin aspectul oniric al personalităţii mele. Zodiacul şi interpretările cotidiene îmi alocă un caracter lunatic, oscilând între starea de visare şi cea de trezire la realitate, o balanţă uşor de înclinat când astrele şi emoţiile se află în contratimp.

Totuşi, este nevoie de o explicaţie mai coerentă şi uşor simplificată a modului în care visez. În fond, un vis personal este strict personal şi explicaţia lui este inerent personală. Eu visez să fiu fericit. Şi cum am dezbătut deja uşurinţa prin care poţi atinge fericirea, visez de asemenea să ajut oamenii. Mai ales că am un caracter egoist, mândru, orgolios, antitetic şi dihotomic prin excelenţă. Şi în acest caz, visul de a schimba un om într-un om mai bun porneşte de la mine, dar în cele mai multe cazuri îşi are rădăcina în dorinţa de a schimba un alt om prin faptul că transmit, fără să provoc daune, tot ce consider că merită împărtăşit la nivel de comportament, atitudine, cunoştinţe şi mod de a lucra. Eu îmi doresc şi visez să schimb ceva. Scutece de bebeluș, aşternut de pat, regim alimentar, un acasă pe un alt acasă. De aici şi visele mele destul de matinale. Fix când mă apropii de trezire, atunci visele-mi sunt mai aprige. Şi cum orice vis este uitat instant cum te-ai trezit brusc, la fel şi eu uit care-mi-e rostul când mă apuc de lucru. Singură constantă este dorinţa de a schimba ceva. În bine. Încă nu am fost în stare să îmi doresc să mă apuc de fumat, că n-am fost convins de un astfel de vis, n-am fost dornic să o iau pe arătură dacă sunt destul de mulţumit şi cu ce am în grădina mea cu flori.

Visele mele sunt cotidiene. Chiar azi dimineaţă, când m-am trezit la 5 şi un pic, deja visam patul pe care o să îl văd pe la miezul nopții. Visam să nu mor de frig ştiind cât de ger o să fie afară, visam să ajungem unde trebuia să ajungem şi să îi găsim pe oamenii la locurile lor, ca să nu consumăm timpul degeaba. Visam chiar să îmi ajungă banii să pot să îmi achit şi alte cheltuieli de viitor. Şi în momentul în care eram pe tren, visam pur şi simplu o ciorbă caldă. Dar nu visam să dărâm munţii sau să sec oceanele. Oricât de irealist o fi racul din mine şi indiferent cât de mult visează la fete frumoase aşteptându-l la terase, câteodată sunt criogenat de idei şi gânduri foarte calculate. Chiar destul de supărătoare. Şi visele mele, în loc să fie exact cum ar trebui să fie un vis, rupt de realitate, menit să îţi dea aripi, devin nişte pietre de moară pe care le duc în spate şi cu care încerc să sparg suprafaţa apelor în care mă scald. Oamenii care mă îneacă în irealitatea lor trebuie treziţi din senilitate.

Am un singur vis înainte să termin textul. Vreau să ajut copiii să vorbească mai frumos. Am zis-o oricui am putut, o voi zice oricui vrea să audă. O să le-o zic şi copiilor, o să mi-o zic şi mie când îmi aduc aminte de ce fac anumite lucruri de compromis. Totul pentru scopul final. După cum mi-am declarat, ca să fiu sigur că nu vorbesc prostii, în momentul în care comunicarea o să fie în curricula şcolară, pot să adorm liniştit şi să nu mă mai trezesc. Abia atunci, toate visele mele vor avea o finalitate mai mare decât egoismul fericirii mele. Pot să fiu şi bucătar la bătrâneţe, pot să fiu şi bogătan în sicriu, dar vreau să ştiu că starea mea de visare se transmite şi copiilor. Vreau să aibă habar că sunt oameni plini de idei. Şi de vise. Şi de fapte. Atâta că au nevoie, cu voia mea sau cu implicarea altora, de o mână care să le arate că visele nu strică deloc. Nici somnul dintre vise. Doar că trezirea e cruntă şi te pune la treabă. Iar un vis, nu-i un compromis. Un vis îţi este permis de mic până când ajungi bunic. Doar să vrei să-ţi dai forma la idei. Am plecat către visare, să revin cu câte-o schimbare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s