Buşteanul căpitanului


Traduceţi titlul în engleză ca să prindeţi gluma. Ideea este că suntem în deplasare cu echipa. Domnul Duță, flăcăul Ovidiu şi copilul Ionel şi-au luat tălpăşiţa şi s-au îndreptat spre capitală. E treaba mare în capitală. Mulţi oameni la un loc se adună şi e musai să fiu şi eu prezent. Pentru asta, orice călătorie spre capitala înseamnă culcat târziu de emoţie şi trezit devreme cu multă treabă. Aşa a fost şi azi. După ce am dat stingerea la trei dimineaţa, am dat trezirea la opt fix în cap. După o zi de muncă destul de interesantă, cu multe schimbări de program, situaţie şi birocraţie, cu bagajul făcut dimineaţă, când ceasul arăta ora 16:00, ca orice soldat ieşit din unitate, mă îndrept către casă, doar ca să mă îndepărtez de casă. Microbuzul era gol puşcă, gerul era omniprezent şi dorinţa mea să ajung în capitală cât mai repede era deja vizibilă pentru orice om. Până şi taximetristul a intuit că am drum spre Bucureşti, de parcă orice om care are un rucsac în spate şi o geantă de voiaj merge doar în Bucureşti. După trei ore de căldură istovitoare de pe microbuz, cu un sandwich înfulecat în autogara din Buzău, mă trezesc la 8 seara, după 12 ore petrecute în aşteptare, tocmai în Bucureşti.

Treaba interesantă este că atunci când eşti în capitală, orice lucru ţi se poate întâmpla, numa’ ceva plictisitor nu. Aşa că după ce m-am dezmeticit şi m-am deplasat din punctul autogării până în punctul întâlnirii cu tovarăşul Claudiu, drumul însemna un popas de o oră şi puţin la salsa. Şi ce salsa. Îţi venea să dansezi cu tot ce era în ring. Mişcări şi unduiri ale corpului, vedeai cum viitoarea soţie îţi prezintă tot ce are mai bun. Parcă o femeie când dansează, te cucereşte şi dacă ar fi o totală necunoscută. Cât am stat frumuşel pe scaun, mă uitam la toţi care dansau. Şi cumva, încercam să îmi dau seama dacă sunt în stare să NU îmi placă de vreo fată de acolo. N-a fost cazul. Toate erau frumoase, prin prisma faptului că dansau. Mai ales salsa, unde corpul trebuie mişcat şi feminitatea este în toi. Să vezi picioare lungi, să vezi pantaloni mulați, să vezi poftă de viaţă, să vezi zâmbete, să vezi ce chef aveam să intru şi eu acolo, chit că sunt cel mai amator om pe ringul de dans. Dar când vezi aşa ceva, aşa spectacol al vieţii, curiozitatea aproape că te împinge de pe scaun pe ring.

După toată atmosfera de vis de pe ringul de dans, către casă. Către a lui casă. A lui Claudiu, gazda mea căruia îi eram mai mult decât datoare moral să ne vedem. De atâta vreme trebuia să stăm şi noi la un pahar de vorbă şi numa’ nu se aranjau planetele. Acuma, prin bunăvoinţa naturii şi a conjuncturii, până duminică, împărţim pahare de vorbă şi zile de vizitat Bucureştiul şi experimentat din ce ştie el despre capitala şi ce ar trebui să văd eu în capitală. Seara e tânără, cu toate că mă apropii de miezul nopţii, mâine ziua o să fie foarte lungă, dar atâta poftă de viaţă îţi dă oraşul ăsta, că oboseala o să fie recuperată printre picături de râsete şi muncă făcută cu rost. Sunt în stare să îmi pariez viitorul profesional în următoarele două zile. Şi sunt în stare să îmi pariez pofta de distracţie pe următoarele patru zile. Până atunci, noapte bună Bucureşti, bine te-am găsit!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s