Logofobia.


Nu bag mâna în foc că există asta, dar un film sigur există, prezentat în altă lumină. Ca să răspundeţi inutil la o întrebare retorică, ce te faci când trebuie să îţi drămuieşti cuvintele? Într-o viaţă normală, un om o să vorbească atât de mult, încât n-o să rămână cu ideea că nu a vorbit suficient. Dar într-o viaţă deloc normală, când fiecare cuvânt poate să însemne apogeul sau decăderea ta, cam cât de des ai fi în stare să vorbeşti? Când mi-a fost frică prima dată să vorbesc cu o fată, a trebuit să mă înveţe ea cum să o fac. Când mi-a fost frică prima dată să sărut o fată, am regretat în fiecare zi după acel moment. Când mi-a fost frică să recunosc că îmi place o fată, am rămas cu gândul că am pierdut mai mult decât dacă aflam reacţia ei. Dar nu ştiu dacă îmi e frică să îmi cântăresc cuvintele şi să dau o frază doar din zece cuvinte, dintre care nouă cuvinte să nu însemne nimic. Nu sunt în starea necesară să iau cuvântul ca pe ceva preţios, să îl cântăresc şi orice impuritate fără sens, să o las în starea ei de gând necioplit, lipsit de grai.

Să merg pe ideea că textul de ieri a fost relativ amuzant. Textul de astăzi ar trebui să fie relativ fricos. Să iau tastatura în braţe şi să o ţin aproape de mintea mea, să fie cuvintele aşternute cu o delicateţe absolută. În fond, sunt un om care vorbeşte mult. Pentru că vrea, pentru că poate, pentru că trebuie. Pot să tac şi foarte mult. Dar nu sunt un om care să se lupte cu o idee pentru că are prea multe cuvinte. Dacă unii reuşesc să te facă să tremuri dintr-o poveste spusă într-o frază, eu abia reuşesc să îţi aduc o adiere pe şira spinării dintr-un text de o pagină. Şi cumva, tot caut să scriu cât mai mult, ca să ajung la punctul terminus, în care cel mai mic text va avea cea mai mare însemnătate pentru cineva. Până acum, singura propoziţie, scurtă, din două cuvinte, pe care am zis-o foarte rar, din frică să nu îi stric valoarea, din respect să nu îi deformez sensul a fost “Te iubesc!”, doar că frica de cuvinte nu se traduce în frica de sentimente exprimate vădit. N-am fost blestemat cu un copac în spatele blocului care mă anunţă că trebuie să vorbesc exact când trebuie, cum trebuie şi cât trebuie. Şi atunci, sunt neînfricat. Las gura mea să mi-o ia pe dinainte şi îi permit minţii mele să tuşească orice idee pe care o consideră valoroasă. Pentru unii, e contraproductiv, pentru alţii este esenţial. Singura alternativă este să realizezi că nu poţi trăi fără să rosteşti cuvinte, alese sau mai puţin alese. Dar tot le vei rosti.

Când mi-a fost dată ideea despre textul de azi, am răspuns că voi săruta mai des dacă o să existe frica de cuvinte. Dacă tot trebuie să tremur că vorbesc prea mult, prea fără rost, cel puţin, să tremur de emoţie ca voi săruta pe cineva care mă reduce la tăcere. Dacă tot trebuie să nu mai dau din mâini în timp ce aberez bazaconii, ar trebui să iau în braţe pe cineva care aberează aceleaşi bazaconii frumoase ca mine. Dacă tot trebuie să îmi fie frică de ceea ce scot pe gură, ar trebui să apreciez momentele când gura mea este făcută să transmită emoţii. Încă nu am fost pus în situaţia în care să refuz să sărut o fată. Este un “dialog” mult prea fascinant să îl refuz în dauna unei conversaţii la un ceai cald. Şi toate cuvintele pe care vrei să le zici, înainte să taci într-un limbaj universal, sunt lipsite de frică. Dar sunt şi lipsite de sens. Să mă uit în ochii tăi, de fată frumoasă, inteligentă şi să văd o sclipire de patos crunt de adorabilă. Atunci, orice cuvânt aş rosti, ţi-aş distruge orice fărâmă de dorinţă pe care o nutreşti în clipă respectivă. Doar atunci, frica de cuvinte este o frică pe care vreau să o am. În alte ipostaze, îmi las gura să transmită gândurile mele. Aşa am garanţia absolut imuabilă, că tot ce voi zice, va fi complet asumat. Şi efectul vorbelor mele va fi resimţit indiferent dacă am gândit ce am zis sau am zis ce am gândit. Până acolo, mi-aş dori să fiu redus la tăcere. Cel puţin o dată pe zi. Cel puţin de câteva ori pe noapte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s