Şoc şi groază!


Nu o să îţi vină să crezi ce titlu super clișeic am folosit ca să îţi captez atenţia deloc captată pentru astfel de titluri care apar tot timpul în haznaua mass-media. În primul rând, şoc şi groază nu ştiu dacă ar avea loc separat. Nu au loc nici împreună, având în vedere cât de uzitate sunt. Mai bine ar fi mers “o să îţi stea inima în loc, când vezi cât de rău am ajuns ca presă”. Cel mai bine totuşi cred că merge “n-are rost să dai click, o să mai vezi ştirea şi în alte 20 de surse”. Cam asta e inspiraţia trăznită în această seară, la halul ăsta de titluri şi modul cum eşti convins, citiţi “fraierit” să daţi click pe un articol. Mai ales că, unii se întrec în astfel de atrocităţi literare cu şoc şi groază, nu o să îţi vină să crezi şi toate combinaţiile dintre ele. Ce-i drept, vorbesc acum la modul foarte general, pentru că am avut bunul simţ şi curajul să dau unfollow şi să nu mai citesc publicaţiile care au astfel de titluri. Şi totuşi, cumva, dejecţiile continuă să persiste. Dacă nu am dat eu follow, văd câte un share de la prieteni care îşi provoacă neuronii la lupte de gherilă. Măcar dacă erau la audiţii de Radio Guerilla, aş mai fi zis. Dar aşa, când dai share la vreo ştire în care înţelegi tot ce se întâmplă din primele două fraze şi următoarele cuvinte adăugate sunt pentru a umple ecranul de text, îţi dai seama că e foame de bani şi avalanşă de prostie.

De dragul argumentului, există specii prin presă. Oameni care chiar îşi fac meseria. Să îi numesc rara avis. Rinocerul alb din presă. Locul de parcare mereu disponibil din presă. Acel om care munceşte că îi place şi are noroc să îşi păstreze sufletul. El, entitatea asta specială, singulară şi destul de rară, beneficiază de posibilitatea să te convingă să îi citeşti articolul fără să te înjure de mamă. Nici măcar nu te pune să ghiceşti ce operaţie şi-a făcut una bucată de vedetă din carton reciclat de la toaletă. Nici nu îndrăzneşte să te facă să dai like la articol să afli toată povestea. El, săracul jurnalist, stă şi scrie, se documentează, îşi foloseşte stilul foarte personal, să îţi vândă, în cel mai sincer şi corect mod posibil, o poveste. Ca să ne înţelegem, eu citesc ştiri dacă efectiv îmi apar în newsfeed. Ai atât de multe lucruri care se întâmplă în jurul tău, că e impractic să zici că urmăreşti un jurnal de ştiri cap coadă. Sau că citeşti site-uri de ştiri. Ce citeşti cu toată plăcerea sunt poveştile. Reportajele, interviurile, portretele făcute de oameni cu har. Şoc şi groază nu prea au ce căuta în titlu, nici măcar în subsolul paginii nu o să apară. Eu, pentru că am fost în presă, aşa fugitiv şi deloc realist cum am fost, pentru că am prieteni foarte buni în presă, vă recomand să citiţi poveşti. De ştiri vă puteţi lipsi. Nu cred că o să mâncaţi mai prost dimineaţa dacă aflaţi că unul sau altul a intrat la DNA. Mai degrabă, micul dejun o să fie mai savuros când afli cine mai “dă” interviuri penale în fața procurorilor.

Eu citesc poveşti. Pentru copii, pentru oameni mari. Interviuri dacă trebuie. Articole neperisabile. Dacă vreau ştiri, le obţin dimineaţa, în timp ce mănânc lapte cu cereale şi în timpul zilei, îmi fac raţia de ştiri datorită prietenilor din presă. Şi mă consider norocos că nu am parte de şoc şi groază prin timeline, nu am parte de întrebări retorice să fiu obligat să dau click. Mai mult, mă simt ca un idiot să ştiu că cineva m-a pus să dau click doar ca să răspund la o întrebare. Ori citesc o ştire că are un titlu interesant, ori ai pierdut un alt cititor dacă stai şi continui cu aceeaşi porcărie a stilului jurnalistic. Mă consider amabil că nu încep să vorbesc şi de latrina televizată, acolo cred că sunt titluri sau formulări care frizează prostia sau nesimţirea. Dar am noroc că din cele o sută de canale puse la dispoziţie de furnizorul de cablu, eu am doar Digi24 dimineaţa şi Paprika seara. La restu’ încerc să le găsesc un rost. Nu am reuşit. Sunt prea multe canale pentru câte posturi ar trebui să urmăresc. Şi să mai zic că merită să te uiţi la televizor în anul 2015 e o laudă deloc justificată. Ai poate câteva emisiuni pe care merită să le vezi, dar şi ele, sunt postate online, aşa că nu are rost să te cramponezi pe timpul tău. Pentru cine nu a fost convins de titlu, vă “blestem” să aveţi parte de cele mai bune ştiri, scrise cu cap, de titluri justificate, fără întrebări idioate, să începeţi să lăcrimaţi la reportaje care vă răscolesc sufletul, să începeţi să fiţi mândri când cineva foloseşte cuvântul să vă informeze în mod corect. Alminteri, să vă bântuie “hepilica” cu “şoc şi groază” în timp ce urmăriţi vreun “canal de scurgere” la televizor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s