Matematici sufleteşti


Când ne-am adunat din două inimi, am împărţit timpul la infinit.

Când ne-am înmulţit emoţiile de zi cu zi, am scăzut grijile căzute din tavan.

Cum doi ochi căprui, fură inima oricui, și două suflete hoinare, se iubesc care pe care

Cum două mâini nu-şi dau drumul pe vecie, și două buze călduroase, dau scânteie pătimaşe.

De ce singura ta privire mă taie-n jumătate, când sunt legat în jurul braţelor tale,

De ce singura ta voce-mi desparte-n silabe, cum doi oameni se iubesc ca un întreg.

Două trupuri şi o pernă moale, construiesc un pat legănat agale,

Doar un infinit de gânduri aruncate pe podea, două minţi nebune, descâlcind matematica.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s