Ţoale nasoale.


Pe undeva prin anul III de facultate, fix de revelion, mi s-a trezit mie cheful să mă îmbrac mai bine. Dacă până în acel moment, eu şi vestimentaţia eram într-o relaţie dihotomică, fiecare conştient de existenţa celuilalt, dar niciodată mult prea interesat şi educat în această privinţă, după ce am răsfoit ca un nebun toată seara de revelion un blog de stil masculin, am zis că e cazul să revizuim dulapul cu haine. Partea bună e că acest text nu e despre educaţia mea vestimentară. Fiecare poate să observe care îmi este stilul şi dacă mi-am îmbunătăţit alegerile în timp. Textul în cauză este despre partea pe care o observ când merg pe stradă, când mă prezint la un eveniment, la o petrecere, la o chermeză, la un bairam, la o adunare socială cu status pozitiv. Textul în cauză este o observaţie cruntă, sinceră, foarte puţin amabilă despre cum se îmbracă personajele din jurul meu. Mai ales că am ocazia să văd suficiente personaje să îmi dau seama de un tipar care iese la suprafaţă. Partea proastă este că nu văd destule personaje încât să am şi o părere chiar atât de bună despre hainele pe care unii oameni le aruncă pe ei în speranţa că se consideră îmbrăcaţi.

Ca să fie totul clar, eu sunt foarte ţâfnos când e vorba de haine. Am nişte reguli peste care nu trec, pentru că am căutat să văd care sunt cele mai coerente reguli prin care nu ai cum să dai greş. Dacă le încalc, am motive foarte bine întemeiate, dar de multe ori, stau pe un tipar cromatic sau textural destul de bine conturat. Uite că atunci când e vorba de hainele altora, în speţă, de imaginea pe care oamenii o afişează prin intermediul hainelor, uneori îmi fac cruce, chit că nu sunt cel mai evlavios om posibil. Şi dacă de doamne nu pot să mă iau atât de tare, pentru că nu ştiu ce reguli le guvernează viaţa vestimentară, la bărbaţi, pot să tai în carne vie, mai ales în oraşul în care îmi duc duhul. De fapt, la bărbaţi nu doar că tai în carne vie, dar uneori, de atâta ofuscare că nu există un minim de reguli, intervin şi îi fac de ruşine că nu sunt în stare să ştie un minim de bază la capitolul haine. Problema nu e la mine că sunt atât de dornic să am o vestimentaţie şi o imagine cât mai aproape de impecabil, problema e la ei că nu le mai pasă. Sau nu le-a păsat niciodată şi au ghinionul că eu să fiu prin preajma lor să îmi vărs dracii pe ei. Cel mai recent exemplu, eram pe la o adunare de bun gust în ceea ce priveşte clasa de oameni prezenţi, dar când e vorba să îmi clătesc ochii la cât de bine se îmbracă invitaţii, parcă zici că aveam petrol pe retină. De fapt, petrol era bine, că dacă purtau un sacou de culoare gri petrol, era o pată de culoare. Mai degrabă, aveam în față doliul masculin la cote înalte. Recunosc că un costum negru cu o cămaşă albă, nu dau greş niciodată. Dar, când acel costum e cu toate numerele infinitului mai mare ca tine, parcă nu dă bine. Când acel costum e mai lucios ca folia de aluminiu, parcă îmi vine să te reciclez cu totul. Când acel costum e purtat în neştire, deja mă gândesc că cineva ţi-a pus pistolul la tâmplă când l-ai luat.

Să detaliez şi mai bine. Avem una bucată bărbat. Să fie însurat, să fie logodit, să fie cu iubita/logodnica/soţia prin preajmă. Statistic, din ce am observat, la fiecare 100 de bărbaţi, vor exista 98 de bărbaţi care vor purta costum negru. Din acei 98, 96 vor avea costumul cu cel puţin un număr mai mare, neretușat, lucios şi în alte combinaţii care asasinează retina umană. Rămânem cu doi bărbaţi care nu poartă costum negru. Dacă din acei doi, mă exclud pe mine, rămânem cu un bărbat care are curaj să poarte gri, bleumarin sau albastru electric. Şi dacă intervine cumva întrebarea că la un eveniment de seară negrul nu poate să dea greş, vine şi răspunsul că la un eveniment de seară, dacă nu eşti rugat în mod insistent că este eveniment de black ţie, unde negrul este culoarea primordială, nu ştiu dacă o să te oblige cineva să vii în negru, dacă tu simţi nevoia să te prezinţi într-un costum bleumarin, la trei piese, cu pantofi maro. Pentru că şi aici este o problemă. Eu nu am nicio pereche de pantofi negri. Bărbaţii din jurul meu nu ştiu dacă au vreo pereche de pantofi maro. Din piele. Model clasic, Oxford sau brogue. Şi atunci, când ai costum negru, eşti obligat de mintea needucată să ai şi pantofi negri. Dacă le ai pe astea negre, ai şi cravată neagră sau în culori mai lucioase ca luciul de buze şi atunci, eşti în contratimp cu eleganţa. Şi de la un costum negru, ajungi să fii un chelner de la distanţă. Norocul face că nu porţi vestă, ci sacou, că altfel te strigam “garcon, adu-mi o apă.”

În cazul în care textul în cauză nu are tangență şi cu pagina mea de facebook, vă recomand să căutaţi prin pinterestul meu, exemple de bărbaţi bine îmbrăcaţi. E posibil să fie şi în negru pe acolo vreunul, dar în mare parte, sunt texturaţi, coloraţi, asortaţi, eleganţi, bine croiţi şi îţi dau siguranţa că ştiu ce să pună pe ei. În preajma mea, sunt puţine cazurile în care mă mândresc că un bărbat ştie cel puţin decalogul vestimentar masculin, darămite şi detaliile care îi oferă un plus de personalitate. Când ai burtă de bere înainte să te însori, când te tunzi periuţă pentru că nu ştii ce frizură ţi se potriveşte, când nu porţi barba pentru că îţi dă un aspect neingrjit, când iei hainele de la orice cârciumă vestimentară, nu te aştepta să concurezi la capitolul imagine personală cu unul care investeşte timp, atenţie şi energie în a fi prezentabil sub toate aspectele. Poate că haina nu îl face pe om tot timpul, dar când omul are grijă de ce haină pune pe el, sunt foarte mari şansele, ca acel om, să fie unul educat, atent la detalii, manierat, îngrijit şi în ultimă instanţă, să ofere un mesaj că el are grijă de el la toate capitolele.

Dacă îţi iei o cravată din piaţă, la 5 lei bucata sperând că o să dea bine când îi faci un nod ca la spânzurătoare, nu te aştepta să cred că eşti un bărbat complet. Acelaşi lucru pentru o cămaşă care stă ca pe sârmă pe tine pentru că ai mâncat tot porcul de Crăciun. Iar când tu ai auzit de culorile alb şi negru pentru că nu dai greş cu ele, vin eu şi te anunţ că un curcubeu e destul de colorat şi ai de unde alege ca să transmiţi un mesaj. Dacă viitoare când mai ai vreo petrecere, schimbă negrul de doliu cu un trio perfect. Pantofi maro, costum gri petrol, cămaşa albastră, cravata gri. Batista de buzunar în ton cu cravata, fără să fie aceeaşi culoare. Un ceas cu o curea din piele, relativ în aceeaşi nuanţă cu pantofii. Cureaua, imperativ asortată la pantofi. Dacă eşti proaspăt bărbierit, frizura să fie la fel de proaspătă. Dacă eşti un om cu păr facial, fă cumva ca şi frizura să îţi continue trăsăturile masculine pe care vrei să le transmiţi. Şi cu asta, îmbrăcaţi-vă bine, că o să vă meargă şi mai bine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s