Eternă muritoare


Nici timpul, nici infinitul iubirilor semeţe

Nu vor ține-n loc al meu suflet nedeschis;

Sunt osândit să-ţi iubesc întreaga frumuseţe,

Tu, mai eternă decât grădina unui paradis.


Cum să poată dorul uitat din primăvară

Să-alunge-n miezul nopţii, visele cu tine?

Văd şi acum, chipul tău, iubit de prima oară,

Din timpul avut cu păcătosul din mine.


Ce gând senin! Chipul tău frumos mă însoţeşte

Sub lacrimi uscate, voi putea să-ţi zic, oare,

Inima-mi să smulgi! Umanitatea nu-ţi prieşte

Să te simţi veşnică, tu, iubire muritoare!


Nicicând vei afla, melodia dintr-o cană de cafea:

Iubita fără timp, fericită fără bărbatul de lângă ea!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s