Cine mai are timp de aşa ceva?


Era în timpuri imemoriale, o activitate atât de plăcută, încât puteai fi acuzat că eşti incult dacă nu o practici. Mai mult, lumea se aduna şi se îndeletnicea cu această activitate plăcută ore la rând, ieşeau de acolo mai informaţi, mai relaxaţi. De la mic la mare, toată lumea era cu aşa ceva în faţă, nu se mai dezlipeau şi trebuia să le pomeneşti de somn şi foame să o lase mai moale. Pentru cine s-a gândit la citit, mergeţi înapoi la bibliotecă şi devoraţi un volum din Stephen King. Pentru cine s-a gândit la televizor, trebuie să vă fac cinste. Mergând în ton cu ideea că românii se uită la televizor prea multe ore pe zi sau pe lună, acuma, din generaţia mea sau cei care vin tare din urmă, stai şi te întrebi, cine mai are timp să se uite şi la televizor. Adică serios? Crezi că mai eşti în perioada în care singura informaţie mai vine prin tubul catodic? Acuma, dacă vrei să te prosteşti, îl iei frumos pe omul cu canapeaua de mână sau pe șpagatistul dintre antenele condamnate  şi te consideri un prost în formare. Dar nu e cazul. Televizorul are atâtea de oferit, păcat de el că s-a inventat internetul. Păcat că s-a inventat internetul şi există reţelele de socializare, acel hi5 renăscut în Facebook, unde mai toată populaţia ţării stă ahtiată cu like-ul de gât şi comment-ul în buzunar.

Eu am două posturi de televiziune la care mă uit. Timpul total cumulat pe zi în care mă uit la televizor este o oră. Prima jumătate de oră o petrec dimineaţa la micul dejun, să mai aflu ştirile de la Digi24. Cealaltă jumătate de oră, este seara la cină. Acolo oscilez între Digi24 şi Paprika. Foarte rar, dacă sunt în cele mai bune toane, dau şi pe ProTV, în rest, consider că restul sunt canale TV, nu posturi. Acuma, poate o fi şi modul cum îmi procur eu informaţia, care îmi sunt interesele, ce aşteptări am eu de la televiziuni, dar îmi dau seama că eu nu mai consum timp din tubul catodic sau din ecranul LCD de la televizor aşa cum o făceam înainte să am calculator sau înainte de internet. Dacă în tinereţea mea juvenilă, eram doctor în Discovery sau Cartoon Network, acuma, şi pentru că Discovery nu mai e pe RDS şi ca desenele animate sunt dublate în română, dacă simt nevoia de instruire mentală sau relaxare copilărească, am biblioteca de unde pot să împrumut tot ce am nevoie. Aşa că din 24 de ore, o oră este investită sau pierdută la televizor. Pentru că în acea oră, mănânc micul dejun şi cina. În alte circumstanţe, televizorul îmi oferă filme, şi acelea, rulate de pe calculator, în ocazii speciale, meciuri de fotbal, cu toate că şi acelea, sunt date prin live streaming pe monitor. Aşa că, invenţia clasică numită televiziune pentru mine este relativ perimată. Ştirile pe care e posibil să le pierd la televizor, ştiu că le voi avea pe site, reţetele de pe Paprika le văd doar când cred că am nevoie de iluminare culinară. În rest, cutia în care mi-am pierdut zile la rând, ani de-a binelea, este doar un mediu în care mă uit când stau pe un scaun în bucătărie. Nu mai este prima sursă, singura modalitate să mă informez.

Dar ce te faci, când pentru unii e cam singura. Ajungi cu electorat PSD. Scriu asta cu maximul de siguranţă. Foarte rar voi vedea electorat de stânga, întinzători de mână pentru pomeni citind ştiri şi informându-se din alte surse decât cele clasice. Când ştii că ai dat pe canalul 3 cu pastorul buzist, practic, tot universul tău de informaţii este complet. Pentru mine, pentru generaţia mea, pentru cei care sunt în alte domenii mai sensibile la informaţie, televizorul este învechit. Sau depăşit de modul cum transmite informaţia. Pentru cei care s-au oprit cu liceul, pentru cei care mănâncă un parizer cu muştar şi îl reglează din pâine, televizorul o să fie bârfitorul de toate relele şi bunele din lume. Asta dacă nu ţi-a făcut copilul cont pe facebook ca să poţi da like la videoclipuri cu bebeluşi şi pisici amuzante. Dar până acolo, dacă stai pe o canapea cu acces direct la prostia de prin ţară, eşti asigurat în ceea ce priveşte informaţia pentru o zi. Asta fără să scriu despre turci, indieni sau chinezi şi telenovelele cu care ne servesc după amiază. E deja altă dezbatere şi doar simplul fapt că schimb canalele să ajung la posturile mele, mă face să ştiu ce se mănâncă în haznaua numită televiziune. Am noroc că sunt unii, foarte puţini, care îmi dau un motiv destul de subţire să mai folosesc telecomanda. Alminteri, cine crezi că mai are timp să fie prostit de televizor? Eşti prea ocupat să te lauzi cu prostia în online. Mâine, poate îmi aduc aminte și de radio și ce mai face el pentru mine. Sau de ziar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s