Beau de confuz.


Pentru oamenii din Vaslui, acest titlu nu are sens. Ei beau din obişnuinţă. Cel puţin, asta circulă prin mass-media, cu asta se pot identifica vasluienii, cu un topor în capul vecinului şi cu o comă alcoolică demnă de Guiness Book Of Records. Pentru alţii, care mai ştiu scenetele de la grupul de umor Vacanţa Mare, beau de confuz era o replică dată, când Mugur interpretând un moldovean turmentat, a răspuns care este motivul pentru care e matolit. El a băut de confuz, ca să nu îi fie bucuria necăjită şi necazul bucuros. Asta pentru clarificări şi iluminări cu replici copiate. Pentru mine, titlul e doar amuzant, e posibil să nu aibă de-a face cu textul de sub el, dar având în vedere că mi-am permis să cumpăr o sticlă de vin, alb, dulce, am zis că un pahar băut de plăcere mi-ar da inspiraţie pentru a scrie. Ţin să vă anunţ, că nu e cazul. Vinul, această licoare bahică, ridicată în slăvi pentru câte miracole face pentru scriitori, având în vedere că am băut doar jumătate de pahar şi acela cu destule ceasuri înainte să mă apuc să scriu, nu mi-a dat nicio superputere.

Pentru o scriitură mai de Doamne ajută, apelez la Nicu. Pentru cine nu îmi citeşte gândurile să ştie cine e Nicu, vă anunţ că Nicu e însoţit şi de Paleru şi pentru cei lipsiţi de istoria lăutarilor de nuntă, acest Nicu şi Paleru este un brand pentru oamenii care fac nunţile în spatele curţii şi se îmbată cu butoiul. Melodiile lui, atât de generice, atât de complexe, îţi provoacă o stare scriitoricească rudă cu moartea. Parcă tastele ar face grevă că le pun să scrie pe ritmuri palerice. Şi totuşi, din curtoazie pentru un om care s-a identificat cu toate nunţile din fundul curţii, Nicu Paleru, sociologic vorbind, este un bătrân al satului. Toată lumea îl ştie, toată lumea a auzit de el, dar cumva, nu l-ai văzut vreodată. Îţi cântă în boxe când se însoară Marinică ‘ăl mare, cu Maria lu’ Amăriei. Pe această cale, îmi cer scuze şi faţă de cei cu nume de sorginte moldovenească, respectiv numele cu Aaaaaa…cuiva. E greu să mă gândesc în acest moment la nume olteneşti în afară de Marinică de la Plotoaga sau de Marinică din Segarcea. Cumva e singurul nume de bărbat capabil să apară în melodiile de petrecere. Hai poate şi Ion, dar când îl alinţi, deja parcă aparţine întregii ţări. Ionică, Ionel, Ioane, Neculaie dacă vrei să tragi mâța de coadă. Şi pentru că beţivul e pe toate cărările neasfaltate, cumva şi textul a luat-o cu stângu’ bătut în dreptu’. Pentru clarificare, nu sunt îmbibat de grade alcoolice, cel mult mă consider un fruntaş de seamă cu Nicu şi Emilia prin ureche. Cine a făcut armată, o ştii ce-i fruntaşul, ceilalţi, să considere că am pomenit de vecinu’ ăla bogat de pe uliţă pe care îl cauţi când n-ai bani de vin.

În mod normal, ar trebui să fac analiza epistemologică şi morfo-sintactică a melodiilor care se perindă prin urechile mele. Dar având în vedere că versurile şi ritmul depăşesc cu mult capacitatea mea scriitoricească, o să merg pe ideea că fiecare a fost la cel puţin o nuntă şi îşi imaginează nişte sârbe şi hore cu versuri de generic. Inseraţi vinuri, vecine, damigene, numele Marinică şi Ionică, nașule, miresico, ginerică şi treaba-i gata. Luaţi nişte note repetate obsesiv pe ritm săltat şi v-a ieşit melodia. Alternaţi vin cu damigeana, ţuica şi pastrama şi daţi-o în jale când simţi că sarmaua atârnă de cravată. Acuma, dacă mă iau după ritmul piesei, ar trebui să vă pun să citiţi agale. Cu băieţi, cu fetiţe, cu bujori, cu jale şi dor, cine se pricepe, luaţi-o pe Gabi Luncă la audiat şi ascultaţi ceva mai cult. Şi în cazul în care era prea tristă treaba, strigă de naș, de trăiască socrul mare şi mai înveseleşti paharul de vin care se tot umple din carafă.

Cum băutul de vin face bine înainte să facă rău, mă gândesc că existenţa unor astfel de monumente muzicale contemporane este bine întemeiată. În fond, dacă eu mă trezesc scormonit de o dorinţă păguboasă de a asculta aşa ceva, nu am de ce să îmi torn cenuşă în cap că nu voi asculta. Mâine, mai mult ca sigur o să mă tragă de ureche Cab Calloway şi o să povestesc cum am făcut o tartă pe ritmuri de jazz. În seara asta, fiind în ton cu Tămâioasa de Bohotin luată de la magazin, am zis să îl las pe Nicușor să îmi cânte de murgul din grajd, soacra îndopată cu sarmale şi armata care face viaţa grea unui tânăr însurăţel. E posibil, în mare parte din text, cei nefamiliarizaţi cu viaţa din sociologia rurală şi cutumele existente într-un cadru marital, să nu aibă un interes vădit exprimat pentru un astfel de comportament muzical, în speţă, să asculţi muzică de nuntă sau artişti intitulaţi lăutari contemporani. Pentru ceilalţi, mai neaoşi cu sârba care te obligă să te învârți ca titirezul, în timp ce te ţii cu mâinile de un nuntaş pe care nu o să îl mai vezi decât pe la vreun botez, Nicu Paleru este un Dan Spătaru nemuritor, un Toto Cutugno aborigen, un Michael Jackson pentru băştinaşii din cătunul din spatele dealului cu viţa de vie.

Pentru că melodia e pe sfârşite, având în vedere că am dat să cânte un program muzical de nuntă, ţin să menţionez că ritmul este sacadat. Dacă scriu după cum cântă, ar trebui să fie ca o Dacie pe o şosea plină de hârtoape. Mai mergi, mai pui frână, te mai opreşti să înşfaci paharul cu vin. Pentru unii mai libertini, paharul e pe post de împingător şi deja damigeana se consideră prietena de suflet, mult mai fidelă ca femeia. În fond, există personaje, există nunţi care se pliază perfect pe definiţia a ce înseamnă să fii un român. Pentru cine îşi permite să fie un sociolog sau un psiholog de serviciu la o nuntă, o să realizeze că se pot scrie întregi tomuri ştiinţifice pe comportamente şi mentalităţi existente în acest cadru festiv. Pentru studenţii de la Conservator fără o idee de subiect de licenţă, le recomand analiza intrinsecă şi profundă realizată pe melodiile de nuntă. Atât pentru a identifica motivele existente în fiecare cântec, dar şi pentru a stabili corelaţia între piesa şi realitatea existentă, circumscrisă cadrului în care melodia este intepretată. Din păcate, nu pot să vă las un link către ce piesă am audiat cu atâta inspiraţie, dar consideraţi că am fost la o nuntă în aceste minute în care am scris textul şi am avut parte de comentarii suplimentare ale lăutarilor în timp ce cântau, am avut parte de detalii financiare, am avut parte de aspecte misogine şi sexiste. Dar cum la o nuntă, ai parte de toate, chiar şi de analize morfo-lexicale şi experimente psihosociale, motivaţia de a scrie un text confuz pe o un colaj de melodii de nuntă mi se pare una întemeiată şi rezultatul pare a fi unul satisfăcător. Rămâne doar să fac un interviu cu Nicu lu’ Paleru să mă lămurească de ce nu are şi alte subiecte de cântat. Dar până acolo, după cum zice el, hai să bem, hai să bem, să ciocnim un păhărel, să ne veselim ‘nițel. Asta pentru că el e de sorginte muntenească, ‘nițel fiind de prin zona respectivă. Şi gata analiza, cum e gata melodia. Hai noroc!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s