Greieraş


Că tot e vorba de rezoluţii şi obiective, e foarte bine să mă leg de călătorii. Practice sau imaginare, abstracte sau concrete. Orice călătorie are câţiva paşi de avut în vedere, cel mai important fiind pasul de a te hotărî să mergi într-o călătorie. Alegerea, respectiv dorinţa să ieşi din zona de comfort pentru a te cunoaşte pe sine în altă parte. Din acel moment, călătoria a început, chiar dacă nu ai plecat nicăieri, dar mintea ta, deja hotărăşte, visează, planifică fiecare moment pe care îl vei petrece. Chiar şi când nu ştii ce o să te aştepte, mereu visezi ce vrei să vezi, ce ştii că vei simţi. Şi apoi, te rogi să fie cu totul altfel, să primeşti din partea destinaţiei un cadou mai important decât însăşi drumul până acolo. Şi uneori, destinaţia e posibil să fie mereu la mare depărtare, pentru că nu te mai opreşti din călătorit. Îţi doreşti, după fiecare pas făcut, să rămâi în suspans, să fii cuprins de curiozitatea de a afla ce este dincolo de răsăritul pe care l-ai văzut pe o dună de nisip.

Călătoria începe cu primul pas. Şi dacă nu vrei să călătoreşti în ţări străine, în lumi necunoscute, fă o călătorie în locul în care stai, dar descoperă alte privelişti ale personalităţii tale. Cine se uită la filme cu arte marţiale, va ştii că greieraş este apelativul acordat unui învăţăcel de către maestru. Şi fiecare maestru, are un greieraş, la fel cum fiecare maestru a fost la rândul lui un greieraş. E primul pas să ajungi la destinaţie. Să fii ceva. Şi să lucrezi, de la un învăţăcel, un padawan, un ucenic, o calfă, un orice ar fi, câtuşi de mic, până la maestru de orice fel ar fi el. Şi drumul e făcut din paşi. Păşeşti pe o cale a greşelilor asumate. De fapt, dacă nu greşeşti, nu ştiu cum poţi să fii în stare să înveţi ceva. Până şi eu, care mă feresc să recunosc că greşesc cu voia mea, ajung să fac greşeli foarte mari, stupide, de-a dreptul idioate uneori. Şi după ce dau testul şi pic cu cele mai mari felicitări, descopăr că mai am alţi paşi de făcut. Fie până la următoarea greşeală, fie până în punctul în care greşeală va fi o alegere. Şi de multe ori, greşim fără intenţie, din lipsă de experienţă. Metaforic fiind, nu facem destui paşi până la primul popas şi ne dorim să ne odihnim fără motiv. Am greşit pentru că mi-am dorit prea mult. Am greşit pentru că nu am cerut sfatul unui maestru, am greşit pentru că eram un greieraş prea curios. Dar niciodată nu am greşit stând degeaba. Atunci, stând pe loc, nemişcându-mă sub nicio formă, neavansând spre altceva mai bun, nu aveam cum să greşesc. Doar stagnam, râncezeam în zona mea de comfort, călduţă şi plină de siguranţă.

Greieraşul de mine are de făcut mulţi paşi, unii zic că zece mii, alţii zic că voi păşi toată viaţa. Dar drumul nu o să fie niciodată complet dacă îmi doresc să descopăr ce mă face să fiu maestru. Cum un maestru nu va refuza o provocare, ştiind că va greşi, doar pentru a deveni mai bun, la fel nici un greieraş nu va refuza o călătorie, ştiind că se va întoarce alt om. Am în minte, imaginea unui tânăr, pus la muncă, fără să ştie care îi este scopul, de un om înţelept. Şi îl pune să care apă, îl pune să măture pe jos, îl pune să facă toate muncile, mai puţin munca la care se aşteaptă tânărul. Şi la final, lecţia. Nu a venit să înveţe ce este căratul apei sau măturatul podelelor, ci să ştie cum este să fii umil şi harnic. Tânărul putea să fie deja modest, şi să nu realizeze ce înseamnă umilinţa sinceră. Tânărul putea să fie deja harnic, şi să nu îşi dea seama că orice fel de muncă are un scop. După ce toată treaba s-a consumat, tânărul s-a trezit în faţa unui maestru. Era viitorul său. Şi era conştient şi pregătit că îl poate privi cu fruntea sus.

Călătoria mea a început încă de când am vrut să fiu un om deştept. Am luat un drum, doar cu note bune. Apoi am găsit o cărare, în care era doar curiozitatea de a învăţa. Mai apoi, am găsit o potecă, plină de materii la care eram priceput. N-a durat mult şi poteca s-a transformat într-o şosea şerpuită de alegeri pe care trebuia să le fac pentru a înţelege ce înseamnă să fii deştept. Şi tot şerpuiesc. Nici acum, nu sunt singur că am ales drumurile care trebuiau, dar îmi place călătoria pe care o fac. În fiecare zi, am semne şi indicatoare, poteci şi cărări, popasuri şi călători care vor să mă ia cu ei. Şi faptul de a fi deştept, a căzut pe plan secund. Acum, sunt cu aparatul în mână şi prind amintiri şi experienţe. Îmi permit să greşesc, mai rar, dar o fac cu aceeaşi satisfacţie ca la prima călătorie. Nu sunt greieraş, sunt un călător. Şi nu pentru că denumirea nu îmi face cinste, ci pentru că nu mi-am găsit maestrul. Tot călătoresc să dau peste el. Şi nu pentru că este absolut imperativ să am un maestru, ci pentru că  fără el, nu am şansa să devin eu unul. Mereu, călătoria după cineva mai bun, va scoate ce-i mai bun din mine. Aşa a fost până acum. Mânat de ambiţie, orgoliu sau mândrie să demonstrez cuiva că sunt bun, am tot depăşit pe altcineva. De la colegul de clasă până la colegul de muncă, de la vecinul de la ţară până la vecinul de la bloc. Orice om pe care îl credeam mai bun, l-am vânat cu ambiţie să îl depăşesc. Nu pentru că trebuia să ştie el că sunt mai bun, ci pentru că îmi doream să cresc.

Într-un epilog tras puţin de coadă, sunt într-un an pe care ştiu că îl voi transforma într-o călătorie uimitoare. Mi-am pregătit deja harta, proviziile, bocancii şi rucsacul. Am stat de vorbă cu un alt călător şi în funcţie de drum, ne vom intersecta la început sau doar la final. Sau ne vom vedea doar pe parcurs, nicidecum în altă parte. Dar călătoria pe care ştiu că o voi face, o să mă facă mai bun. Pentru că îmi aduce noi învăţăminte, noi oameni în viaţa mea. Noi experienţe. Am ales în urmă cu ceva vreme şi am stat cu regretul alegerii mele o perioadă. După aceea, am acceptat regretul şi alegerea. Acum, fiind cazul de schimbare, am luat harta şi am hotărât că orice aş fi ales, probabil era pentru a fi în acest punct, fix în acest moment. Şi atunci, cum nicio călătorie nu strică vreodată, nici regretul alegerii mele nu mai doare. Cu asta în minte, pot să cresc şi să călătoresc, fără grijă că o să mă pierd pe drumul ales de mine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s