Hai să scriem, iar!


Se dorea ca anul trecut să scriu zilnic. Şi aproape reuşisem. Până pe 19 iunie, mâna mea pe tastatură a mers zilnic într-o veselie. Şi eram mândru de mine. Făceam ceva frumos care mă bucura câtuşi de puţin. Şi apoi, s-au dezaliniat planetele, au picat planetarele, au căzut elemenţii componenţi şi cumva, mi-a pierit dorinţa să scriu zilnic, ştiind că m-am dezamăgit. Şi apoi, am lăsat-o că poate o să scriu multe zile şi voi publica retroactiv. Nu merge. Dacă până în acea zi, am scris zilnic, după aceea, am mai produs cel mult 15 texte pentru următoarele luni până la final. Ca să fiu scurt, nu am reuşit să mă ţin de provocare. Şi este o provocare. Să scrii, să scrii cât de bine poţi, să scrii zilnic, să îţi rupi din timp să laşi mintea să tresalte. Azi mă aflu iar în faţă provocării. Scriu. Şi o să încep iar să scriu zilnic.

Luaţi-l ca un preludiu înaintea partidei principale. La final, o să vă zic cât a durat, cum a fost şi cât de interesantă a fost toată treaba. Acuma, am stare doar să mă gândesc ce trebuie să fac anul ăsta, ce am realizat anul trecut, cu ce se laudă alţii, cu ce trebuie să mă preocup eu că este important. În primul rând, rezoluţia mea trebuie să crească de la HD la Full HD, măcar la telefon. Apoi la monitoarele de prin casă, de la Full HD la ceva mai avansat, la ceva mai interesant. Asta doar legat de rezoluţiile pe care şi le afişează unii. Apoi, ca obiectiv, mă gândeam să fac un munte de bani. Sau să cuceresc lumea. Sau să intru în istorie. Cu toate că, e mai dificil să mă fac să fiu fericit decât toate cele enumerate. N-am făcut mare lucru în 2014 în materie de bani, că nu s-a legat mare lucru de mine, aşa că acum poate recuperez. Am cucerit un singur suflet anul trecut. Anul acesta vreau să fiu cotropit de emoţii, fără să le caut. E mai bine aşa. Şi nu am intrat în istorie, dar am avut parte de destulă geografie cu toate călătoriile făcute prin toate părţile. Fericirea parcă e mai greu de atins. O aveam, nu o aveam, credeam că îmi e bine, nu îmi era bine, nu mi-a fost bine, îmi este bine. E ca drumul plin de gropi prin care trebuie să mergi să ajungi acasă. Aşa-i şi cu fericirea asta. Cred că e singura chestie care merită notată în calendarul meu anual.

Aseară, în timp ce făceam pereţii să transpire de muzică, un bun prieten, mult mai înţelept ca mine, mi-a zis că are impresia că eu merit să fiu fericit. Şi nu mă aşteptam, de ce are impresia, de ce merit, de ce să fiu fericit. Nu stau să îl contrazic, fiecare stă şi se gândeşte la binele său şi la binele celuilalt. Dar eu am impresia, după un an sabatic, un an în care mi-am pus gândurile în ordine, în care am realizat că trebuie să mai cresc, că fericirea nu vine pentru că o meriţi. Şi nici nu vine pentru că alţii ţi-o doresc. Fericirea vine agale. Subtil, prin muncă. Ca orice premiu, fericirea te face să transpiri. Te face să te doară. Te face să îţi doreşti să o primeşti mai repede, ca să te bucuri de ea. Dar fericirea nu te învaţă să te bucuri de ea, să fii fericit. Că foarte rar, fericit fiind, chiar m-am bucurat. Ştiam că drumul în loc să se termine, abia îmi dădea ocazia să îmi trag sufletul, pentru o nouă rundă. Am fost fericit anul trecut. În varii stagii, sub diferite esenţe ale emoţiei umane. Eram fericit că am cu cine vorbi, eram fericit că am pe cine ţine de mână, eram fericit că aparţin cuiva, eram fericit că am prieteni aproape, eram fericit că fac ce vreau. Eram fericit şi că trăiesc şi că am destule să trăiesc. Şi totuşi, nu era fericire.

Anul ăsta, fericirea nu mai vreau să vină aşa cum a venit până acum. O las unde îi este locul. La vamă, la un popas. La un străin care va fi în drumul meu. Fericirea să fie de neatins. Să mă facă să muncesc. Am primit-o fără să o aştept, i-am dat cu şutul, ea tot revenea, şi tot i-am dat cu şutul. Pentru că mi-o doream prea mult, căutam să fiu împlinit, fericit, mulţumit. Anul ăsta, vreau să muncesc. Sunt mulţumit că trăiesc, că sunt apreciat, chiar şi de un singur om. Sunt împlinit că fac ce ştiu că mă bucură. Sunt singur. La fel cum ştiu că sunt înconjurat de multă lume. Şi cum lumea nu ştie cum sunt, nici eu nu o întreb cum e. Fiecare e pe drumul său. Dar la fiecare popas, lumea îmi dă ocazia să îmi povestesc viaţa, să îi aflu povestea ei. Şi nu îndrăznesc, să pomenesc că îmi e sete de fericire. Că am fluturi în stomac pentru o singură persoană. Toiagul meu ţine departe fericirea. Dar o să vină. Timpul hotărăşte că ai mers destul, drumul îţi arată că ai ajuns acasă. Şi apoi, o să vrei, să mergi mai departe doar cu cineva lângă tine. N-o să mai vrei vreodată să împarţi o bucurie fără să fie şi altcineva lângă tine. N-o să vrei munţi de bani dacă nu o să ai amintiri. Nu o să vrei o întreagă lume cucerită, dacă nu ţi-ai transformat un singur om în universul tău. Nu o să vrei să intri în istorie, dacă nu o să fie chimie între tine şi ea. Şi pentru asta, ai de muncit. Fericirea femeii de lângă tine vine când nu o mai cauţi. Faţă de alţi oameni, am fost binecuvântat de a fi înconjurat de fiinţe frumoase. Inteligente. Mi-au arătat că e bine ce fac. Dar că trebuie să fac mereu ce îmi place, nu că trebuie. Şi asta trebuie să fac acum: acele lucruri care mă bucură, care mă definesc. Doar aşa o să fiu fericit, până să mă facă ea fericit.

Pentru cine se încumetă să citească zi de zi, mă avânt să scriu la fel de des. O să fie povești cotidiene, despre un drum lung, cu o privelişte şi cu personaje calde. Cum sunt filmele de aventură, cum a fost ultimul film pe care mi l-am dăruit în acest an. Un drum făcut alături de prieteni, de rude, de străini, de fiinţe puse în calea ta să îţi arate care ţi-e scopul. Nu aş fi crezut, în momentul în care scriu, că am atâtea persoane cui să mulţumesc pentru ce am ajuns. Nu sunt mare om, dar sunt cel mai important om pe care îl cunosc. Pentru că am avut ocazia să călătoresc şi să întâlnesc oameni unici. Şi asta vă doresc şi vouă. Să căutaţi mereu un drum de luat la pas. Un drum, plin de grozăviile pământului, din care să iasă o aventură, demnă de povestit la final de an. Şi cu asta, vă las să căutaţi fericirea prin ceea ce faceţi.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Hai să scriem, iar!&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s