Deplin.


Se termină o săptămână care începe o nouă lună. Mai sunt câteva zile şi de nouă luni te bat la cap. Îţi scriu cu orele, îţi vorbesc până când bateria îşi dă duhul. În atâta timp, am urcat munţi de nervi, am stat în pustietate, am strâns raiul de mână şi am realizat ce înseamnă să fiu complet. Datorită ţie. Îţi mulţumesc. Ţi-am mulţumit să mă auzi, acum să citeşti. În fond, datorită faptului că scriu şi că citeşti, ne ştim. Datorită faptului că suntem curioşi ne ştim şi acum. Şi datorită încăpăţânării de a nu renunţa la ce există, suntem noi. Sunt un om fericit. Fără nicio altă definiţie atârnând în coadă. Cu principiile am jucat la loto şi le-am pierdut. Şi bine am făcut. Mă împiedicau să te văd aşa cum eşti. Ţi-am aruncat fel de fel de etichete. Ţi-am greşit şi mi-ai greşit pentru că ai fost prea blândă. Dar orice am fi făcut, mereu o luam de la capăt. Îţi mulţumesc pentru toleranţă. Eu m-aş fi concediat din postura de om sănătos la cap cu care ai ce discuta. Îţi mulţumesc pentru învăţăturile despre viaţă. Mă simt mai puţin prost, mai puţin ignorant la ce înseamnă o femeie. Mai ales că întreb şi ce nu ar trebui, cel puţin ştiu că din prostia mea, rămân cu informaţii care să îmi spele păcatele.

Dacă aş face un rezumat, aş zice că am fost cei mai curioşi oameni care voiau să afle până unde duce nebunia noastră. Tu puteai să renunţi, eu puteam să zic pas, nu e de mine. Şi cumva, după atâta timp, mult sau puţin, tu ştii asta, încă avem subiecte de discuţie. Sunt câteva zeci de mii de mesaje pe facebook, sunt câteva mii de SMS-uri trimise, câteva sute de ore vorbite în telefon şi mii de ore în care ne-am văzut la o plimbare. Şi e abia începutul. Parcă abia ne-am obişnuit cu ideea că ceva ne leagă. Abia de ceva vreme suntem conştienţi că suntem legaţi. Sau dezlegaţi de trecut. Trăiesc prezentul cu tine, construiesc viitorul alături de tine. Mi-a luat mult prea mult timp să îmi dau seama cine eşti, chiar dacă ştiam cum te cheamă, unde stai şi ce te supără. Dar acum că sunt mai sigur ca răsăritul soarelui, ştiu ce trebuie să fac, ştiu cum trebuie să fac şi cel mai important, ştiu ce să nu fac pentru a fi fericită alături de mine. Am avut un catastif de păcate înşirate, toate explicate, intens argumentate, dar am înţeles tot ce era uşor de văzut dacă aş fi simţit ce meritai din prima clipă. Acum, şi cu acel catastif şi cu ale mele sentimente, trăiesc din emoţie. Îţi mărturisesc că sunt egoist. Vreau să fii fericită doar datorită mie. Ceilalţi doar să te facă să râzi. Sau să te simţi ocrotită. Vreau să fiu singura sursă infinită de zâmbete, de glume, de bună stare pe care o poţi concepe. Şi pentru că eşti mai egoistă ca mine în ceea ce priveşte acceptarea egoismului, vreau să ai grijă de egoismul meu, să nu îl laşi să se ducă pe apa sâmbetei. Să mă ţii nebun după tine, chiar şi când aş da semne de normalitate.

Am trăit o iarnă, o primăvară, o vară plină de poveşti şi o toamnă fascinantă. Un carusel întreg de sentimente, de emoţii, de discuţii şi de plimbări. N-a rămas stradă nebătută la pas, n-a rămas oră din zi în care să nu mergem agale într-o scurtă, dar foarte îndelungată plimbare. De la o cutie cu bomboane şi un ger năprasnic s-a legat cea mai sinceră prietenie care se tot transformă într-o minune zilnică. La bază suntem prieteni. Deşi trebuia să fim noi din prima zi. N-a fost să fie, dar este acum. Şi ce bine este. Ne ştim şi continuăm să ne ştim. Creştem, muncim, învăţăm, greşim, reparăm, descoperim. Mereu împreună. Şi separat împreună tot noi suntem. Avem un vis al nostru, un vis separat şi toate se leagă. Textul n-are nimic literar, nu inventează emoţia scrisului unui om îndrăgostit. Textul este o dovadă a recunoştinţei mele pentru faptul că am apreciat ce am şi am luptat sub orice ipostază să te am. Îţi mulţumesc că nu te-a pus orgoliul să mă arunci din viaţa ta. Îţi mulţumesc că ai considerat prezentul şi viitorul mai presus decât trecutul meu păcătos. Îţi mulţumesc că zâmbeşti atât de frumos şi mă ţii îndrăgostit de tine.

Ca să ştie tot poporul, eşti o femeie foarte frumoasă. Pentru că eşti naturală. Eşti o femeie foarte isteaţă. Pentru că munceşti pentru tot ce ai. Eşti o femeie foarte simpatică. Pentru că ştii ce vrei. Eşti o femeie perfectă pentru că înţelegi că mereu trebuie să creşti pentru a atinge perfecţiunea. Eşti o femeie care mă completează, mă întregeşte ca om. Am defecte şi cumva mi le şlefuieşti în calităţi. Am calităţi şi mi le ridici la rang de principii de viaţă. Am o personalitate pe care mi-o respecţi şi mă faci să realizez că felul meu de a fi e perfect în preajma ta. Ai un zâmbet pe care zilnic mi-l trag în venă, e molipsitor. Ai o privire caldă, o sobă de amintiri oglindite din tine. Vorbeşti mereu în ton cu ce trebuie, chiar şi când nu înţeleg ce trebuie. Te adaptezi, te mulezi pe om. Te-am văzut crescând în acest timp de nu-mi pot da seama cât de mult mai poţi evolua. Şi totuşi, în fiecare zi îmi arăţi că nu ţi-ai atins apogeul ca om. Mereu îmi zici ceva nou, mereu aflu ceva nou, mereu găsim de împărtăşit ceva nou. Şi din tot ce ne dorim să facem, cele mai simple lucruri mereu ni se par cele mai frumoase. Ca să ştii şi tu, în ochii mei, eşti perfectă, chiar dacă eşti om şi ai defecte ca orice om. În ochii mei, eşti de neînlocuit acum. Pe viitor, cel mic o să fie izvorul meu de viaţă. Până atunci, trăiesc cu tine şi creştem frumos. În fiecare zi adăugăm câte un cuvânt la marea poveste care se prefigurează de ceva vreme. Îţi mulţumesc draga mea iubită zâmbitoare că ai adus pe strada mea, mult aşteptatul Soare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s