Cum se face.


Pentru că uneori este mai uşor să primeşti instrucţiuni cum se realizează o anumită acţiune, cum se construieşte un anumit obiect, am zis că n-ar fi rău să îmi ofer propria manieră de a construi un român, de a-l manufacturiza din prima secundă când se naşte până în momentul în care îl apucă nevoia să zică: “Frumoasă ţară, păcat că e locuită”. Sunt de câţiva ani în ţara asta, am fost şi prin alte ţări şi cred că am o experienţă câtuşi de mică să fiu în stare să pot oferi un tutorial despre cum se construieşte un român. Cu toate că există parodii de tot felul pentru a lua în bătaie de joc, deşi se oferă exemple din realitate, pentru a lua la mişto, pentru a scoate la suprafaţă cât de aiuriţi suntem ca naţie, tutorialul se vrea unul sincer, cu toate că în multe ocazii, sinceritatea nu se împacă bine cu amabilitatea şi unii oameni se vor simţi jigniţi într-un mod involuntar, deşi ar trebui să se simtă iluminaţi dintr-un punct de vedere sau altul. Fără prea multe detalii, să încep a construi românul. După şablon propriu.

Înainte să te naşti, trebuie să ştii de unde vii. În mare parte, părinţii tăi sunt căsătoriţi de maxim 3 ani şi se hotărăsc să aibă un moştenitor. Tu eşti acela. Dacă te interesează şi ce părinţi ai, ceri prea mult. Vremurile nu mai sunt ca înainte, acum poţi avea parte de tot felul de exemple parentale, fie oameni cu facultăţi, masterate şi doctorate la bord care vor avea un pui de român la 30 de ani, fie oameni scoşi din aerul rural şi vor avea mai mulţi pui de român la 19 ani. După cum ţi-e norocul, dar tot pui de român vei fi. Singura diferenţă va fi când o să ai primul telefon şi dacă ajungi la şcoală după ce mergi 10 km pe jos sau te lăsa vreun părinte în faţa şcolii înainte să meargă la muncă. Să zicem că eşti născut. Ai mari şanse să nu păţeşti nimic la naştere, doar să nu ai parte de o clinică de stat. La particular, nu dai șpagă, plăteşti doar serviciile. Bine nu tu, pui de român, ci părinţii tăi. Dar ai garanţia că din momentul în care te-ai născut, o să şi trăieşti. Dacă eşti cumva într-un spital de stat, roagă-te să aibă toate rudele tale bani de șpagă, să nu ai vreo boală de care nu a zis domn doctor la timp, să nu cumva să te abandoneze în lift, în ghenă sau mai ştii pe unde. Că mai sunt cazuri, ţi-am zis doar că vei avea părinţi diferiţi, mult prea diferiţi faţă de vremurile în care apărusem eu. Acum trebuie să creşti, mare ca bradul, lat precum gardul.

Dacă mama ta este din clanul celor care au studii, te vei hrăni bine, sănătos, nu o să mănânci toate prostiile, pentru că nu are bani de altceva. Dacă mama ta este provocată mental, o să mănânci regeşte până se duce sânul dulce al mamei şi apoi o să mănânci ce găseşte la magazin, ce mai poate găti şi ea, măcar să nu moară copilaşul de foame. De principiu, tatăl tău, o să existe în peisaj în 30% din cazuri, cu mare noroc îl vei vedea jumătate din zi, cealaltă fiind plecat la muncă, să te întreţină şi pe tine şi pe mama ta. Cum ţi-o fi norocul. Scutece, cărucioare, poze de la botez, de la tăierea moţului, de la prima băiţă, de la primul mers la mare. O să le ai pe toate. Ghinionul tău că le vei avea dispuse în public să te vadă toţi, să nu mai ai niciun secret faţă de nimeni. Cu menţiunea că anumite poze vor fi de bun simţ, dacă părinţii tăi sunt români şcoliţi prin alte părţi şi alte poze vor fi crimă împotriva bunului simţ dacă părinţii tăi sunt cu liceul terminat şi căsătoriţi imediat după. Roagă-te să ai parte de bun simţ, ca să nu regreţi că toate rudele te-au văzut în cele mai ciudate ipostaze, fără să le dai tu voie.

Eşti deja mare, ajungi la şcoală. O să înveţi poezii pe care o să le uiţi, o să zici că harta ţării e un peşte, o să auzi de Creangă, Eminescu şi tot neamul lor şi o să mergi cu ei de mână până termini liceul. Cu mult noroc, o să îţi placă şi o să îi ţii minte drept eroii copilăriei tale. Asta dacă nu apuci să ai tabletă, telefon, excursii, toate nazurile făcute sau mai rău, să te pună în faţa televizorului să consumi toate năzdrăvăniile difuzate fără pauză. Roagă-i pe părinţii tăi, că eşti român, să nu te lase prea mult la televizor, că ştii tu din surse sigure că îşi bat joc de ţara ta, deşi nu ar avea motiv să o facă. Tu cât timp ai crescut, ai mers în vacanţe şi în concedii cu familia şi ai văzut lucruri frumoase. Deşi erau ghiolbani, ţărani, neciopliţi, prefăcuţi, ahtiaţi după bani sau şmenari de cea mai joasă speţă, ţi-au plăcut râul, ramul, marea, muntele, satele, mănăstirile, prietenii tăi, verdeţurile pe care credeai că doar în parc s-ar găsi. Roagă-i pe părinţii tăi să îţi citească înainte să adormi. Să nu se culce pe zgomot de antene dereglate sau realităţi încuiate la minte. Să stea cu tine să citiţi împreună cărţi străine, să vedeţi cum sunt alţii, poate nu vă plângeţi că ai noştri nu sunt buni. Oricum te vei plânge că nu ai, că de ce e aşa, că dincolo e mai civilizat.

Şi ajungi la prima ieşire din ţară. Acel dincolo, pentru tine şi o să zici, ce frumos e, dar avem internetul mai bun. Ce civilizat e, dar noi avem fete mai frumoase, ce curat e, dar sunt prea stricţi, ce preţuri mari au, dar ce salarii au. O să zici că vrei înapoi în ţară, după ce îţi dai seama că e prea bine pentru tine aici şi că nu eşti obişnuit să adopţi altă ţară. Îţi place prea mult România ta. Ai femeile tale frumoase, verdele tău de brad, internetul tău aproape gratis de la care poţi “împrumuta” fără nicio jenă, pentru că salariile sunt proaste, singura motivaţie. Sau că nu ai altă oportunitate să fii “legal” cu muzica, filmele şi jocurile. Chiar dacă, la salariul tău îţi permiţi un joc pe an şi 10 melodii pe lună. O să zici că era bine în Germania. Dar e mult de muncă, sunt prea disciplinaţi, nu au haz ca aici. Şi te complaci cu situaţia ta. Dacă vrei să te complaci. Fiind român, ai mai multe şanse. Creşti în mediocritate, cu televizor, mâncare proastă, mers la şcoală de nevoie, nicio pasiune constructivă. Şi când te faci mare şi dai piept cu viaţa, vrei să te îmbogăţeşti cât mai repede, că uite cât de mult fură ăia de la conducere, tu de ce să rămâi sărac. Creşti educat, cu multe cărţi, cu informaţii la tot pasul, cu părinţi care au grijă de tine, mergi la școală dar te ocupi de viaţa ta și în afara şcolii. Faci sport, călătoreşti, ai un hobby de care eşti sigur că o să îţi aducă bani peste câţiva ani. Nu vrei bani mulţi, vrei să munceşti să îţi fie bine, dar să munceşti ce îţi place. Îţi respecţi părinţii, îi ajuţi la bătrâneţe, zâmbeşti mult, îţi place viaţa la ţară, deşi ai crescut la oraş. Nu învinovăţeşti ţara pentru cum am ajuns noi şi cauţi să îţi fie bine, fără să furi, fără să dai în cap, fără să zici că dincolo e mai bine.

Acum că eşti român, să te porţi ca un român. Ai de ales. Scuipi seminţe sau incurgitezi teatru pe pâine. Stai în slapi cu maieu în faţa blocului sau faci o excursie în afara oraşului, să vizitezi ceva ce ai fi vrut să vezi de multă vreme. Înjuri că nimeni nu face nimic şi eşti şomer şi joci la păcănele sau eşti implicat în câte-un proiect în fiecare loc în care ai fost. Mănânci de parcă vine sfârşitul lumii la fiecare sărbătoare când eşti cu toate rudele sau încerci să fii cumpătat, chiar o să dăruieşti dacă ai prea mult celor care nu au acelaşi noroc ca al tău. Faci mişto de ăia care învaţă la şcoală, te ţii de bişniţă şi apoi te miri de ce colegul tău are 5000 de euro salariu la o multinaţională, că oricum era cu ochii în carte, altceva nu ştia. Mergi mereu la mare şi te plângi că e scump sau te duci la bulgari, că la ei este mai ieftin, când poţi alege alte ţări cu plaje şi mai frumoase. Mergi la munte la Poiana, unde te plângi de aglomeraţie la dus şi la întors şi prietenii tăi mai educaţi stau prin Austria şi îţi spun cât de liniştitor a fost. Mănânci pâine albă cu parizer sau salam şi zici că îţi este rău şi te-ai îngrăşat. Ai prieteni care sunt la sală, merg la alergat prin parc, fac înot, dans şi au uitat ce gust are pâinea de 1 leu sau că la carmangerie există salam sau parizer. Alegi să cheltui bani des şi prost în loc să investeşti rar şi bine. Cumperi unde găseşti mai ieftin şi zici că era prost că s-a stricat în loc să investeşti în lucru de calitate să te ţină o viaţă de om.

Mergi la nuntă să duci darul, pentru că te-a invitat şi oricum o să îl inviţi şi tu, ca să îţi poţi lua casă pe 30 de ani. Faci nuntă bombastică, să vină cât mai mulţi ca să ai bani să îţi iei casă pe 30 de ani. Te plângi că ai de plătit rate, ai uitat să mai studiezi să ai un salariu mai bun sau să te angajeze pe bani mai mulţi. O să rămâi la locul de muncă destui ani dacă îţi e frică de schimbare. O să ai copil. Următorul pui de român. Ai grijă de el, să nu ajungă românul care se plânge că e român. Educă-l să repare ce e stricat, nu să arunce sau să arate cu degetul. Educă-l să înveţe mereu, nu doar că îl obligă şcoala, ci pentru că o să fie un om mai bun. Educă-l să caute alternative sănătoase la tot ce face. Că turma ajunge unde vrea ciobanul, nu unde trebuie. Educă-l să crească un român aşa cum tot găseşti printre poveştile românilor fericiţi că s-au născut în România. Nu sunt mulţi, dar datorită lor, încă îţi mai place şi ţie ţara asta. Datorită lor, deşi e locuită ţara asta, avem o ţară frumoasă. Păstreaz-o frumoasă pentru puiul tău de român.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s