Ultimatum


Mâine este ultima şansă. Nu mai am nici energie şi nici bani să mai bat la uşa angajatorului. Mâine este ultima dată când voi fi pe scaunul intervievatului şi va trebui să mă vând. Mâine este ultima dată când o să fiu în anul meu sabatic. Imediat după un posibil răspuns favorabil, voi începe să trag tare. Mai tare decât culturiştii de la sală, mai tare decât o locomotivă în faţa unui şir de vagoane fără capăt. Prima dată a fost dezbătută ieri, azi va fi rândul ultimelor ocazii să iasă la rampă. Cum am avut foarte multe premiere în viaţa mea, am fost încercat şi de foarte multe ocazii care nu s-au mai repetat. Şi ele sunt ocaziile care te fac să regreţi că nu te-ai bucurat suficient, ocaziile care îţi rămân cu “ce ar fi fost dacă” şi te fac să apreciezi fiecare şansă pe care o primeşti.

Ultima dată când am stat acasă din postura de non-elev, nici nu ştiam ce mă aşteaptă în prima zi de şcoală, în ultima zi de vacanţă mă apucam să îmi fac tema de vacanţă şi plângeam la miezul nopţii că nu am făcut destul să nu mă certe doamna învăţătoare. Ultima dată când am terminat liceul, nu am fost atât de trist pe cât ar fi trebuit, era ultima ocazie alături de colegii mei, ultima dată când aş fi stat în oraşul meu din postura de elev. Ultima dată când am stat acasă înainte să plec la Cluj, îmi doream să ajung cât mai repede pe cont propriu. Şi apoi am salivat după fiecare ciorbă făcută de mama şi fiecare ocazie să fac baie în cadă şi nu în duşul din cămin. Ultima dată când am venit acasă de sărbători, nu ştiam că următoarea dată va fi petrecută la Cluj, singur cuc, făcându-mă să îmi dau seama ce contează în viaţă. Ultima dată când am zis că nu mă mai îndrăgostesc, am făcut-o aproape imediat. Ultima dată când am zis că nu mai fac, am repetat experienţa, schimbând doar motivaţia. Ultima dată când am fost la bere cu prietenii mei din Cluj, nu ştiam cum să mă simt. Ştiam că nu voi veni prea curând în acel oraş, să mă bucur de compania lor şi de atmosfera din Ardeal. Ultima dată când m-am simţit prost că nu ştiu ceva, m-am simţit foarte mândru că sunt în stare să învăţ foarte repede. Ultima dată când am fost în Bucureşti, m-am distrat la culme şi regretam că trebuia să plec. Ultima dată când am fost la ţară, am promis că voi veni înainte să plec iar în cătănie.

Ultima dată când mi-am văzut bunicul înainte să rămân fără el, nu bănuiam şi nici nu puteam să concep că îl voi vedea foarte tăcut fără să îmi zică un banc de-al lui. Ultima dată când am făcut cozonac, am simţit că bunica mea întinereşte în preajma mea, că îi dau anii mei şi fur de la ea experiența incomensurabilă. Ultima dată când m-am bucurat de un apus de soare, mi-a fost dor de un răsărit la mare. Ultima dată când am fost la mare, n-am bănuit că vor trece mai mult de zece ani până când voi vedea ţărmul şi marea. Ultima dată când mi-am dorit să stau degeaba, am realizat cât de mult îmi place să mă implic şi să fiu ocupat. Mâine vreau să fie ultima dată când voi scrie din postura de om lipsit de provocări. Vreau să fie ultima dată când vă scriu şi nu menţionez de câte mi s-au întâmplat în drum spre muncă, la muncă sau venind de la muncă. Vreau să fie ultima dată când trebuie să le spun prietenilor mei din capitală, că mai durează puţin până când voi veni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s