Vicii


Nu beau şi nu fumez. Nu am vicii, sunt perfect. Dar orice om fără un viciu, compensează cu un altul. Dacă nu beau, înseamnă că mănânc mult sau mănânc prea bine. Dacă nu fumez, înseamnă că ard tastatura ore-n şir. Dacă nu beau cafea, fac din ciocolată singura mea amantă. Dacă nu mă duc la curve, compensez printr-o infidelitate principială. Dacă nu fac una, clar fac alta. Totuşi, viciile au evoluat. Omul nu stă doar în ţigări şi băutură, doar în femei şi băutură, doar în droguri şi băutură. Apariţia internetului a dezvoltat alte vicii. Apariţia jocurilor pe calculator a creat unele obiceiuri viciate. Şi de aici, persistă ideea că suma viciilor rămâne constantă.

Textul o să fie scurt. Viciul care mă opreşte să îl fac de dimensiune standard este Cupa Mondială. Nu te poţi concentra aşa cum vrei atunci când ai un meci plin de goluri. În acest moment, sunt şase goluri marcate, cinci doar de o singură echipă. Aşa că îmi pot imputa singur dimensiunea textului şi a modului rapid în care îl scriu. Meciul îmi face cu ochiul, mă ațâță, mă provoacă să stau departe de tastatură. Şi îi dau dreptate. Un viciu asta face, îţi provoacă mintea şi corpul să treacă dintr-o stare obişnuită într-una de euforie şi extaz. Din fericire, nu mă apuc să înjur şi să ţip din cauza meciului, nici nu mă urc pe pereţi de fericire. Dar este o stare mulţumitoare datorită modului cum se joacă pe teren. Asta ar fi viciul din acest moment. În afara fotbalului, o bere la câteva săptămâni mă cataloghează drept normal cu o idee de viciu în mine. Când căldura e mai senzuală decât o femeie, când anturajul de prieteni sunt mai convingători decât un hipnotizator, berea este singura alegere din mintea mea. Şi spre mirarea mea, deşi beau bere doar din 2011, o beau cu o plăcere inimaginabilă. Poate şi din simplul fapt că m-am învăţat să beau bere bună, nefiltrată, neagră, de tradiţie. Foarte rar accept vreo zeamă de coropișniță care să treacă drept bere. Şi atunci, îmi acord calitatea de om viciat de bere. Dar un om fericit că bea o bere bună.

Ultimul meu viciu este femeia. Şi aici sunt în căutarea viciului care să mă răstignească. Momentan doar mă ațâță şi mă îngână. Dau peste femei care mă pot face să păcătuiesc de la gând până la faptă. Şi toate merită. Dar fiind viciu, vreau să mă păstrez într-o zonă tampon. Să am curajul şi inspiraţia să degust din femeie, atât cât trebuie, atunci când e nevoie. Dacă voi vrea să intru în lumea femeii, voi intra drept un deţinut pedepsit pe viaţă. O să îmi accept sentinţa, toate celelalte vicii vor fi scăpări din realitatea mea impusă. O bere cu prietenii, o ţigară de după, un vin roşu înainte de o noapte furtunoasă şi femeia pe post de drog acceptat complet. Ea e drogul, ea este dealerul, ea este starea de sevraj. Dar până acolo, o să mă bucur de micile păcate acceptate. Un joc pe calculator, o bere pe căldură. Împreună c-o femeie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s