Prostie.


Ce ţară frumoasă avem, păcat că e locuită. Cam asta ar fi morala din România din ultima vreme. Din fericire, nu e cazul să fiu atât de vehement cu aşa argument. Mai ales că avem şi lucruri bune care merite să ridice România din hazna. Din păcate, nu sunt atât de multe să cureţe haznaua, cel mult să mai dea puţin cu furtunul peste noroiul în care ne afundăm în fiecare zi. Prostia vine din următoarele lucruri: ai un puhoi de bani, ca politician şi totuşi nu îţi ajung, iei șpagă până ţi se înfundă. Atâtea exemple sunt, din orice partid vă doriţi, din orice oraş vă imaginaţi. Cei mai vizibili, sunt cei cu funcţii mari şi cu pofte şi mai mari. Din Cluj a fost un primar flămând de bani, acum e un preşedinte de consiliu judeţean. De fapt, consiliile judeţene sunt locurile de antrenament pentru cei de la DNA. Acolo îşi găsesc mereu făptaşii, de acolo îşi iau şi ei o pâine. Atâţia inculpaţi găseşti la consiliile judeţene, că îţi poţi face o carieră în domeniul luptei anticorupţiei doar din cele 41 de judeţe, fără să te ocupi de niciun alt caz.

Următorul lucru prostesc vine din a sta pe post şi a împroşca oamenii care fac bine. Cazuri cunoscute ca Badea, Banciu şi fraţii lor de scuipat. Sau iei convingătorii de meserie, evangheliştii de pe micul ecran, de la posturi turnătoare şi faci propagandă sau campanie. Din fericire, oamenii din ţara asta sunt destul de sănătoşi mintal să îşi dea seama că sunt jucaţi pe degete. Din păcate, sunt prea puţini sănătoşi mintal care să îi ajute şi pe ceilalţi bătuţi în cap. Când televizorul este singura sursă de informare sau când Libertatea e ziarul în care crezi cel mai mult, ai o problemă, respiri aerul degeaba în ţara asta, consumi resursele pe care unii oameni le-ar folosi mai bine. Avem tineri, nici nu stau să îi caut, că mereu se găseşte câte o tânără speranţa care să ne facă mândri, avem oameni care fac un bine. Dar din câţi suntem, ei ar putea intra cel mult în două săli de clasă şi cu ei te poţi lăuda în toată lumea. Nu e suficient, nu e bine, nu ne ajută. Cel mult ne întărâtă, ne face să ne gândim la ce ar putea fi, ne face să ne dorim la un viitor mai bun. Şi îl avem. Dar nu acum, nici la următorul preşedinte ales, nici la următorii 2-3 preşedinţi aleşi. Ci după ce se mai duce din prostie. Ori cei mai deştepţi, şi nu mă refer la “băieţii deştepţi”, ci oamenii cu adevărat inteligenţi, capabili şi muncitori, vor face curăţenie în haznaua din România, ori vom avea două minorităţi mai mult decât majoritare.

Altă prostie făcută în România este să pleci din ţară şi să revii. Din asta înţeleg două lucruri, poate chiar trei. Primul lucru este că nu eşti destul de puternic să rezişti afară, şi mereu te va măcina dorul de casă, de familie şi cu o bunătate exacerbată în suflet, vii înapoi să schimbi ceva. Următorul lucru pe care îl înţeleg este că te duci în afara să îţi fie bine abia la bătrâneţe. Îţi faci de lucru prin Italia, Spania şi vii la pensie, te muţi în vila construită din banii trimişi în fiecare an şi încerci să acoperi toată perioada în care ai fost departe de ţara ta, printr-o viaţă liniştită după 60 de ani. Ultimul lucru care îmi vine în cap este că pleci din ţară şi revii doar pentru că nu te poţi obişnui cu bunul simţ din afară, nu te poţi înţelege cu ideea că munca e înainte de toate, nu îţi stă bine fără şmecherii sau fără învârteli care să te scape de muncă. Atunci, revii pentru că aici merge şi aşa, aici se poate oricum, ai o pilă, stai la loc călduţ şi aştepţi să treacă anii. Când vrei să pleci din ţară, fă-o cu simţ de răspundere. O faci de-a binelea, sau o faci pentru că vei acumula experienţă să schimbi ceva din locul din care pleci.

Prostia finală făcută în România este să credem că nu se mai poate face nimic. E starea de “las-o că merge aşa, las-o că oricum o să ne fure ăia”. Uite că nu e chiar aşa. Am refuzat să plec pentru că sunt conştient că mai poţi face lucruri cu adevărat importante în propria ţară. Mai ales când străinii, ori foarte proşti, ori nişte oameni geniali, vin la noi şi îşi fac o viaţă mai bună decât ne-am face-o noi vreodată. Stai şi te întrebi. Noi suntem greşiţi ca popor? Ei nu îşi dau seama în ce rahat se bagă? Sau atât de tare am fost frecaţi la cap de 25 de ani, încât nu mai reuşim să vedem binele în orice lucru făcut în ţara asta? Adevărul nu e la mijloc. Adevărul este în ce faci, nu în atitudine. Că din vorbe şi păreri, poţi ajunge preşedinte oriunde. Dar din fapte constante, din munca neîntreruptă, poţi repara, poţi face curăţenie lună în ţara asta. În fond, avem de toate, mai ales că la cât fură, tot mai avem de dat. Nu trebuie să mergi în Ibiza să vezi marea, nu trebuie să mergi în Austria să vezi munţii. Nu trebuie să ai ciudă pe Europa că e mai bogată decât noi. Noi ne sărăcim, la fel cum ne îmbogăţim peste noapte atunci când ne punem mintea la contribuţie. O rog pe draga Românie, să se trezească din prostie şi să pună mâna să muncească, să se îmbogăţească. Şi dacă poate, să se lepede de toate scârbele care au pus laba pe ţara asta şi o tăvălesc prin noroi de prea mulţi ani.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Prostie.&8221;

  1. eu am ratat momentul propice plecarii intrucat erau granitele inchise si cand s-au deschis eram „priponit ” deja !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s