Personaje mioritice.


Prin presă, se tot inventează personaje. Nu le ştiu pe toate pentru că nu mă fascinează ce idioţenii se mai inventează în emisiunile de după-amiază. Singurul care îmi rămâne în cap pentru personajul mioritic, ridicat la rang de entitate mitologică, personificarea tuturor defectelor şi principiilor de lucru ale românilor este Dorel. A fost în reclame, apare prin bătaia de joc şi satira site-urilor care se ocupă cu ironia şi sarcasmul. Dorel este personajul, fără nume sau chip, care reuşeşte prin neglijența prostiei sale umile, să dea ceva peste cap. Vorbim de un Dorel care a spart ţeava de la canalizare şi toată strada e un lac întreg, vorbim de un Dorel care a tăiat curentul la un cartier întreg pentru că nu ştia ce fir să desfacă. Dorel e sinonimul pentru incompetentul care greşeşte ca un om dar a cărui greşeală se răsfrânge asupra unei întregii comunităţi. Şi din păcate, mulţi ne identificăm, prin prisma faptului că ştim un Dorel al nostru, care reuşeşte, printr-o iscusinţă doar de el cunoscută, să facă o boacănă.

Totuşi, România are milioane de cetăţeni şi printre ei, vei găsi astfel de personaje, stereotipul pentru o tipologie de comportament pe care o vei găsi în orice oraş al ţării. Poate nu chiar orice oraş, că unele sunt pline doar de o anumită tipologie de oameni, dar prin marile oraşe, vei găsi un om “colorat” şi arhicunoscut în oraşul lui. M-aş referi la cerşetori, că mai toate oraşele îi au, şi acel cerşetor magnific pe care îl tot vezi, indiferent ce vârstă ai avea, parcă îl ştii de-o viaţă. În Focşani, fiind neaoş de aici, ştiu un singur cerşetor pe care timpul văd că l-a ocrotit, din nu ştiu ce motiv. Este o băbuţă, cu ceva probleme de mişcare, dar pe care o ştiu că cerşeşte încă de când eram în clasele gimnaziale. O văd fie prin piaţă, fie prin staţiile de autobuz de prin centru. Are un mesaj de care te-ai săturat după o vreme, are aceeaşi înfăţişare de foarte mulţi ani şi stai şi te gândeşti, cum de reuşeşte să reziste. Altfel nu îmi dau seama ce cuvânt să îi atribui, decât rezistență şi încăpăţânarea să se lase de “meseria” ei. În Cluj cât am stat, am auzit de cerşetori celebri, din păcate, fiind pentru o scurtă perioadă şi la ceva vreme după perioada lor de glorie, i-am văzut doar prin ziar. Dar asta nu înseamnă că s-au epuizat personajele urbane.

Un alt tip ar fi naşul. Nu cel care îţi este părinte spiritual şi te-a botezat sau cununat, după caz, ci nașul căruia îi dai nişte bani să te lase să ajungi acasă. Şi nu te poţi numi român, dacă în decursul vieţii tale, pe o distanţă fie ea cât de scurtă, nu te-ai îndurat să scapi de bilet, dându-i nașului câţiva lei, cu mult sub preţul biletului. Studenţii sau tinerii în principal, se folosesc de naș să ajungă la mare. În heirupismul lor şi pe versuri cretine de Vama Veche, se folosesc de scuza că sunt tineri şi dau bani la naș. Şi astfel, dintr-un colţ de ţară în altul, fac cumva să-l ajute pe nașul CFR-ist să aibă bani de o duşcă. Doar că tinerii sunt doar o mică parte din contributorii nașului. El trăieşte din banii navetiştilor care merg pe acelaşi tren, de zeci de ani şi care în loc să aibă abonament sau nu au microbuz din punctul A până în B, îl au pe nașul ca prieten de suferinţă. Şi îi cred. Nici vagoanele de tren nu merită să arunci bani pe bilet, dar cercul șpagă la naș-condiții proaste este veşnic şi greu de pătruns. Dar nașul trăieşte. Cu toate anchetele şi procesele, e om, are o fată plictisită de atâta muncă pe salariu mic, aşa că se transformă din călău de bilete în samaritean de călători şi îi ajută să ajungă acasă pe ăia care se riscă să găsească un naș darnic şi niciun supracontrol.

Administratorul de bloc este, pentru moment, ultimul personaj pe care toţi îl ştim. Ori că e vorba de administratorul de la blocul de unde stăm de când ne ştim, ori că este doamna administrator de la căminele de studenţi. E acelaşi lucru. Sunt personaje pe care le ştii, trebuie să le saluţi, cândva în viaţa ta va trebui să ai de-a face cu ele. Ca student, nu ai încotro, mereu, lună de lună, cât timp eşti sub acoperişul administratorului, te vei conforma cu chipul şi ifosele lui. Când eşti locatar cu apartament proprietate personală, administratorul e omul care te vizitează lună de lună, să mai citească una alta, aşa că e bine să fii prieten cu el. Să nu ai restanțe, să nu faci necazuri, că el are puterea să îţi găsească vreo “bubă” pe la întreţinere şi să ai viaţa grea. În cămin, treaba e altfel. Acolo doamna administrator ştie de la femeile de serviciu şi de la portari, ce fel de student bun şi ascultător eşti tu. Şi cu o putere nebănuită, te poate zbura la a treia abatere. Nici nu trebuie să te întrebe dacă e aşa, contează că “spionii” de prin cămin, responsabili cu paza şi curăţenia să fie călcaţi pe nervi de către tine. Abia atunci îţi vei da seama ce puteri are administratorul, nu doar abilitatea să îţi încaseze banii şi să dea cu semnătură peste chitanţa ta. La chip, sunt la fel. Oameni pe care îi îndrăgeşti sau îi urăşti, dar niciodată nu eşti indiferent la cine sunt ei. Ori vei vrea favoruri, ori te vei ruga să te păsuiască luna asta, până când îţi vin banii. Cam astea ar fi primele personaje. De cum m-o duce inspiraţia, voi găsi alte “specimene” pe care toţi le ştim şi de care n-avem cum să ne ferim.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Personaje mioritice.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s