Să ne fie ruşine.


Aş vrea să îi iau la rost pe toţi nesimţiţii şi nemernicii din ţara asta pe care aş vrea să îi văd înfundând puşcăria, cu toate că ar avea viaţa prea uşoară până şi acolo. Cei mai mari nesimţiţi şi nemernici sunt aceia care iau un om muncitor şi vor să îşi facă publicitate pe spatele lui. Cel mai clar exemplu este ce a făcut o televiziune “intactă” în audienţe alături de un partid “roşu” de mândrie că în timpul lor o fată, muncitoare şi modestă, a reuşit o performanţă mai mult decât notabilă. Ce a făcut Simona Halep astăzi, cu sau fără victorie în finală, tot merită menţionat ca cea mai mare realizare din ultimii ani în România. Şi felul cum era lăudată de britanicii care au comentat meciul, da eu am ascultat comentariul în engleză, să văd oameni imparţiali cum o laudă pe românca din finală. Simona are scris că va câştiga un Grand Slam. Munceşte prea mult şi se dedică prea tare să nu fie în stare de o asemenea performanţă. Şi din cauza faptului că avem o fată muncitoare, nişte viermi media s-au gândit să scoată nişte bani şi notorietate din ce face fata asta.

Pe lângă viermii media care fără scrupule au vrut să cuantifice o performanţă pe seama unui om care nu are nicio tangenţă cu acea televiziune sau cu vreun partid, fără voia ei, poate fi transformată în instrument de propagandă, ba pentru o instituţie media, ba pentru un partid avid de putere. Şi la capitolul partid, cred că orice partid acum şi-ar însuşi performanța Simonei şi mândria de a fi român. De parcă până la Simona, nu am avut motive. Stai, nu am avut atât de multe şi din cauza unor jeguri politice, rămâne să ne găsim mândria într-o fată şi munca ei. În loc să fim mândri pentru cine suntem, fără să ne bazăm pe un singur om ca să ne reprezinte în străinătate. Din cauza hienelor şi javrelor la cravată şi costum care hibernează în Parlament, mândria românilor stă doar în performanțe notabile, când şi când.

Ce ne-am face fără Simona? Am sta să rememorăm performanțe dintr-un trecut mai mult decât antic? Am sta să ne agăţăm de orice faptă bună făcută de vreun românaş de prin afară? Din cauza politicienilor, de la vârf până la bază, România se mândreşte cu personalităţi, nu cu cetăţenii ei. Noi când vrem să fim mândri că suntem români, nu menţionăm niciodată vreun politician. Să zici că datorită lui “faţă palidă” sau “dinte spart” de la conducere, ţara este la un nivel ridicat şi putem să stăm drepţi în fata nemţilor. Nu doar că nu stăm drepţi, dar ne cocoşăm de muncă în alte ţări, încercând să fie bine. Pentru asta, nu doar că merită dispreţul meu cei de la conducere, dar merită fiecare, un glonţ cadou, de la fiecare cetăţean care a primit gogoşi electorale şi acum moare de foame, deşi primeşte pâine şi circ, în fiecare zi la televizor.

Jigodiile care se perindă nu sunt doar cele politice sau televiziunile care “toarnă” precum patronul, ci şi oamenii care promovează prostia. Nu ştiu cum am ajuns să avem emisiuni care explică în fel şi chip lucruri care într-o ţară civilizată, nu doar că sunt secrete, dar nu se pomenesc nici între prieteni. Când ai femei ajunse vedete pentru că sunt pline de substanţe chimice, nu de ambiţie sau perseverenţă, când ai masculi ajunşi vedete pentru că au steroizi băgaţi în ei, doar ca să arate ca o sculptură de a lui Michelangelo, nu ştiu ce să mai creadă cei mici. Publicul care se uită, are toată vina. Pentru că se uită. Când emisiunile au audienţă şi datorită audienţei persistă, vina e a publicului, poate mai mult decât a celor care fac emisiunile. Când votezi doar ca să iasă ăla care nu a fost încă, dacă votezi pentru că aveai nevoie de o găleată, nişte ulei pentru cartofi prăjiţi şi un pix că ţi s-a terminat ăla de acu’ 4 ani, să nu te plângi că trăieşti într-o ţară deplorabilă. Şi când începi să te plângi, primeşti cadouri de la Simona. Vezi în ea ce nu ai tu. Muncă, ambiţie, umilinţă, dedicare, sacrificii. Şi atunci, când realizezi că Simona nu ştie ce e ăla “selfie” dar ştie să facă o ţară întreagă fericită, stai şi te gândeşti de ce dracu tot te uiţi “La Măruţă” şi nu pui mâna să faci ceva cu viaţa ta.

Fata asta are 22 de ani, e mai mică decât perioada trecută de la comunism până în prezent, dar cumva, ea nu ştie să îşi plângă de milă. Recunosc, că nu am fost mare fan tenis, mă uitam când şi când, dar astăzi, văzând cum se zbate pentru fiecare minge, oricât de mică, am realizat că ce face ea pe teren, trebuie să facem şi noi în ţara asta. Când ai o şansă mică, fugi după ea, munceşte să îţi aparţină, forţează politicenii să greşească, să piardă funcţiile obţinute pe banii plătiţi din taxele tale. Simona e o jucătoare de tenis, dar ca metaforă, începând de azi, ar trebui să fie munca şi dăruirea pe care fiecare român ar trebui să o aibă. Chiar şi când se duce la muncă şi realizează şuruburi şi piuliţe. Să facă o muncă atât de bună, încât neamţul să fie convins să vină la noi să construiască fabrici şi uzine. Abia atunci ne vom mândri că suntem români, nu doar că o avem pe Simona să ne salte moralul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s