De ce scriu?


Azi am fost întrebat de ce scriu. De ce scriu şi mai apoi de ce scriu noaptea. I-am răspuns sincer că vreau să mă ţin de o promisiune făcută mie că anul acesta voi fi în stare să scriu zilnic până la finalul anului. Şi cam acesta ar fi motivul principal, doar să îmi demonstrez că sunt o persoană de cuvânt şi pot scrie zilnic minim o pagină din gândurile mele. Dar ajungând deja în luna iunie, după cinci luni pline de scris, îmi dau seama că e mult mai mult decât o promisiune. E ceva care devine un tabiet zilnic. Sunt conştient că înainte de finalul zilei, când gândurile mele şi-au atins apogeul pe ziua respectivă, le sunt dator cu o scriitură prin care să le dau o formă concretă. Am avut scriituri culinare, literare, lirice şi epice. Am scris pe tren, în drum spre casă, am scris după o zi plină de muncă pe câmp, într-un mod foarte metaforic, am scris despre persoanele dragi din viaţa mea, am scris despre ce mă macină, despre ce mă face fericit. Şi mai am jumătate de an să tot scriu. Pentru cine citeşte, eu îi mulţumesc, pentru cine nu, îi rog să se apuce de scris, poate nu pe blog, dar pentru ei, să îşi dea seama ce îi face să ticăie de zi cu zi.

Am zile când pur şi simplu nu am nici cea mai mică idee despre ce aş putea să scriu. Alte zile mai pline de evenimente, trebuie să mă hotărăsc asupra acelui eveniment care m-a impresionat într-un mod în care să merite să îi acord o pagină digitală. Ghinionul face ca momentan, să nu am o viaţă desprinsă din filme, dar nici plictisitoare nu o pot numi. Dacă m-aş concentra să fac o recenzie de film pentru câte filme am văzut sau am de gând să văd, mi-aş transforma blogul în pagina de recenzii zilnice. Am început anul trecut, destul de târziu aş adăuga, să mă pun la punct cu istoria cinematografică. Am început să mai arunc principii pe geam, nu mai desconsider filmele franceze, germane, ruseşti, scandinave, japoneze. Nu mai iau un film ca fiind bun doar pentru că se vorbeşte în engleză sau că are un regizor sau actori cunoscuţi. Am avut câteva momente de bulversare pozitivă după filme foarte bune pe care le tot recomandam. Şi încă mai am drum lung de mers. De la filmele mute până la ce nebunii digitale se fac acum, istoria filmului e lungă şi complexă, aşa că e bine să fiu cât mai informat, mai ales când se iveşte vreo discuţie şi e nevoie de un subiect de discuție în care să am controlul.

Revenind la scris, scriu ca să scap de toată inspiraţia pe care credeam că o am şi să epuizez fiecare modalitate de a scrie pe care mi-o pot însuşi. Sunt conştient că nu depun suficient efort în scriitura zilnică, dar nici nu sunt dezamăgit de mine. Mai ales că am trecut de cea mai grea etapă, aceea de a-mi face poftă de a scrie. Acum sunt la capitolul de a scrie cât mai bine, într-un mod cât mai curat. Să nu fie nici scriitura narativă, în care povestesc şi atât, dar nici metafore peste metafore, doar de dragul artisticăriei scriitoriceşti. Undeva în care să mă uit la cuvintele aşternute pe ecran şi să mă uit în oglindă. Îmi sunt dator, pe viitor, să am curajul, ambiţia şi dedicarea să pot scrie o carte care să merite timpul cititorilor de a fi răsfoită. Timpul meu de a o scrie este unul pe care mi-l asum, dar timpul lor, de a sta cu ea în mână şi de a o citi este mult mai preţios şi din acest motiv, vreau să duc la capăt scriitura din acest an. În funcţie de cum mă voi simţi pe 1 ianuarie 2015, îmi voi da seama dacă toată isprava din acest an a meritat.

Pentru epilogul scriiturii din acest sfârşit de săptămână, vreau să îmi aduc mulţumirea, cât de mică şi cât de sinceră mamei mele. Azi este ziua ei şi merită mulţumiri pentru felul cum m-a crescut şi educat. Deşi mi-a dat mâna liberă să fac ce vreau, a avut încredere că ce fac este cel mai bine pentru mine şi rezultatul final va fi unul pe măsura efortului. Pentru asta, îi mulţumesc şi îi doresc viaţă încă pe atât, cel puţin încă pe atât, să apuce să-i crească şi pe nepoţii mei. Pentru toţi ceilalţi, cititori fideli sau cei care frunzăriţi scrierile doar de curiozitate, vă mulţumesc pentru efortul de a sta cel puţin 5 minute pe pagina mea pentru a parcurge un text, care uneori e foarte bun şi alteori e doar decent de parcurs. Sper ca pe viitor pana de scriitor să fie mult mai ascuţită şi cuvintele mult mai bine alese. Până acolo, un weekend fain să aveţi!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s