Joaca-n apă.


Ieri ploua, azi e soare în scrierea mea. Pentru că aşa îmi doresc. Mai ales că mi s-a făcut o poftă de scăldat prin râul de la ţară. Fie că îi zice Siret, fie că îi zice Cricovul Sărat, denumirea pompoasă pentru gârla de la Ciorani, vara mergeam la scăldat. Fiecare râu are particularităţile lui, dacă în Siret nu te poţi avânta prea mult că te poţi îneca la cât de mare şi impunător este, în gârla de la Ciorani, poţi face baie cam peste tot, doar să ştii unde anume, să nu faci baie de nebun. În fond, nu faci baie cu şampon şi săpun, ci te bălăceşti cu alţi copii, cât e ziua de lungă. Ori că mergeam la Bolboaca, un loc unde râul era mai leneş în curgere şi apă era mai adâncă un pic, să putem să facem scufundări la mică adâncime, ori că mergeam la digurile de lângă pod, să le enervăm pe femeile care spălau covoare vară, aveam de unde alege în materie de bălăceală.

Cei care mi-au fost prezenţi în copilăria mea, vor citi aceste rânduri cu un ochi vesel şi altul plin de nostalgie. Eram o gaşcă de copii nebuni pe uliţa noastră. Eram o gaşcă în care cuvântul care guverna copilăria noastră era distracţia. Şi când munceam, spre exemplu, să ne fi trimis mamaia la iarbă, tot găseam ceva amuzant în ce făceam. Ori că era o întrecere de pe câmp până acasă, ori că mai săream gardul la vreun sătean să îi “împrumutăm” nişte fructe, mereu era o joacă. Şi lumea ne înţelegea, pe ideea că “aşa-s copiii”, scăpam basma curată. Revenind la scăldatul în gârlă, nu îmi aduc aminte exact anii pe care îi aveam la primul meu scăldat, dar ştiu că în fiecare vară, veneam cu mai multă încredere în mine şi descopeream alte locuri de bălăcit. Rămâneau de bază “la Bolboaca” şi digurile de lângă pod, pentru că erau locuri frecventate de mulţi copii, şi de oameni, era aproape de curţile sătenilor, aşa dacă s-ar fi întâmplat vreun necaz, eram acoperiţi.

La digurile de la pod, era frumos dintr-un singur motiv. Era mare veselie. Nu pentru că eram noi copiii la scăldat, ci pentru că erau şi oamenii mari care spălau covoare. Şi când era vremea de limpezit, ni le lăsau nouă să le scufundăm în apă, să le scuturăm de săpunul de casă care era la putere. Şi imediat cum le limpezeam, cine mai voia să facă o pauză, mergea cu preşul sau covorul până sus pe pod, să îl agaţe de parapeţii de acolo. Mai te încălzeai puţin de la Soare, mai ieşeai din apă, mai schimbai peisajul. Şi acum, văd cu ochii, cum stăteau femeile, fie sus pe dig, fie la baza digului, dacă le permitea, şi frecau cu peria şi săpunul la săracele covoare. Era aproape un ritual care şi acum aş fi vrut să continue. Poate continuă, nu am fost chiar în perioada spălării de covoare să mai văd asta, iar în curtea bunicii mele, covoarele se spală cu furtunul şi agăţate de gard.

Cele mai frumoase momente erau cele în care ploua. Pentru că în zilele de după ploaie, toţi ştiam că apa e mai mare, chiar şi la digurile de la pod şi ne putem bălăci mai bine. Era mai nămoloasă, dar n-a fost asta vreodată prilej să nu ne bălăcim. Mai ales că unii, de fapt, cei care erau de la ţară, pescuiau la mână. Se băgau cu capul pe sub apă, lângă dig şi prindeau pește. Eu, pui alb de orășan, mă uitam la ei cu uimire şi pescuiam doar cu un băţ de trestie, denumit generic undiţă. Şi nici ăla nu era al meu, fie îmi era moştenire de la vărul meu, fie mi-l dădea vreun vecin care voia să îl însoţesc la pescuit.

Dar pescuitul este o poveste în sine, cu propriile lui legende. Astăzi e vorba doar de bălăcit. Mai ales că îmi aduc aminte cum făcusem într-o zi un tur de forţă şi am fost la scăldat de dimineaţă până seara. A trebuit să îmi aducă vară-mea mâncare, nişte mămăligă rece cu telemea de vacă să mănânc. Ştiu că aşa mi-am pus în cap să stau în apă, că lumea tot venea şi tot pleca şi eu cu copiii de pe acolo, eram la datorie. Cu astfel de amintiri trăiesc, cu ele mă identific, ele mă ajută să mă bucur de faptul că am avut o copilărie frumoasă, mult mai interesantă decât ce văd în preajma mea la cei mici. Sper totuşi ca anul acesta, să ajung să mă bălăcesc în mare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s