Joaca-n ploaie.


Dacă tot plouă, să mă reculeg la adăpostul amintirilor mele. Ploaia de vară este cea mai plăcută activitate pe care ţi-o poate da natură. Unii ar zice că zăpada ar fi o minune mai mare, dar eu fiind văratec din naştere, mă împac mai bine cu vara, cu soarele, cu ploaia şi cu tot ce se poate întâmpla într-o vară. Mă simt mai ok la căldură, sunt mai energic vara, mai creativ, mai eu. Ploaia de vară o pot defini în mai multe feluri. Primul fel de a o defini, un prilej să stau în casă, cu verii mei să jucăm whist. De fapt cu toată gaşca de la ţară. Stăm în cea mai mare cameră din casa bunicilor, la masă sau pe jos, pe preş, cu seminţe, gogoşi sau plăcintă. Încingem un joc de whist mai lung decât toată ploaia din ziua respectivă. Mai ales că în vremea copilăriei mele, rolul reţelei de socializare era preluat de astfel de întâlniri, pe care nu le-aş schimba nici acum. Era altfel, râdeai, aşteptai să se termine ploaia, îţi doreai să nu se termine seminţele sau gogoşile.

Faza cu ploaia şi noi în casă era doar atunci când ploaia de vară era destul de rece şi nu eram deja pe afară. Era ploaia anunţată, cu vreme mohorâtă mai toată ziua. Cealaltă ploaie de vară era fix ploaia care ne prindea pe terenul de fotbal. Şi dacă ne prindea, noi nu puteam să fim fricoşi să o lăsăm să ne întrerupă meciul. Printre picături de apă şi raze de soare, meciul nostru de fotbal era la fel de frumos, singura diferenţă fiind dată de bălţile care se făceau pe teren. Dar nici asta nu ne împiedica să ne continuăm jocul. De regulă, eu fiind cel mai mic, eram prin poartă sau cel mult în apărare, aşa că eram prins bine de ploaie. Avantajul totuşi era dat de faptul că eram aproape de casă. Dar la ce ploaie de vară, la cât de cald ploua, parcă îţi făceai duşul zilnic pe teren. Şi dacă ploua şi nu jucam fotbal, clar eram la pescuit sau pe câmp la iarbă. Atunci era mult mai frumos. La pește, ploaia însemna că a doua zi, o să fie mai mult pește, aşa că puteam să stăm liniştiţi şi să ne îndreptăm spre casă. La iarbă, însemna că ne îndreptăm ca gândul către casă, să nu fim leoarcă pe câmp, sau mai rău, să ne atingă vreun fulger p’acolo.

Ploaia cea mai fascinantă era ploaia pe care o prindeam noaptea sau a doua zi dimineaţă. Ploaia de vară din timpul nopţii era ca un somnifer, adormeam toţi din casa bunicii mele aproape instant. Sau adormeam parcă hipnotizaţi. Şi acum îmi aduc aminte, camerele în care dormeam fiecare, separat şi ce fel bătea ploaia în geam, pe țiglă sau chiar în faţa uşii de la intrare, pe ciment. Era un concert fantastic. Aveam şi broaşte incluse, mai ales că ne speriau când mergeam la toaletă, aveam şi greieri atârnând de viţa-de-vie, aveam şuvoaie de apă de la streaşină umplând butoaiele puse strategic. Ploaia de dimineaţă era altfel. Nu era ploaie în sine, ci apa care curgea de la deal, noi fiind mai la vale față de restul caselor. Aşa că dimineaţa, aveam ocupaţie. Dacă plouase chiar înainte să mă trezesc, sau toată noaptea cerul a plâns în hohote, ştiam că voi avea râuri şi râuleţe în dreptul porţii. Aşa că făceam, cu copiii de acolo, baraje din pietre sau nămol. Să ne iasă un fel de Vidraru în faţa porţii, să ne bălăcim.

Astăzi, ploaia de vară e doar o ploaie sălbatică. Lumea se udă, vrea să scape de apă căzută din cer, vrea să stea la adăpost să facă pe melancolicii. În copilărie nu era aşa, ori că era soare, ori că era ploaie, noi aveam ocupaţie şi afară şi în casă. Nu plângeam că suspină cerul, nu ne puneam la geam să ascultam melodii triste. Stăteam şi ne jucam cărţi, mâncam gogoşi, ne uitam la televizorul alb-negru, singurele dăţi când îi mai dădeam şi lui drumul. Astăzi, când plouă, te rogi să nu te murdăreşti, te apucă tristeţea fără motiv, începi să o dai în depresie că nu poţi sta pe afară. Dar şi când e soare, tot prin casă stăm, cu ochii aţintiţi la ecranul de calculator. Ploaia de vară e prilej de bucurie. Gândeşte-te că pământul face şi el o baie, se mai răcoreşte, că nimeni nu s-ar îndura să îi dea şi lui o îngheţată, grădina îşi primeşte porţia de apă, uliţa e curăţată de praf, gogoşile au gustul cel mai bun când plouă. Data viitoare când mai plouă, dar să fie ploaie de vară, bucuraţi-vă precum un copil. Dacă sunteţi la fotbal, lăsaţi meciul să continue. Dacă sunteţi pe afară, adăpostiţi-vă sub un pom şi ascultaţi muzica făcută de picături. Cine are talent, poate să cânte şi să danseze prin ploaie, şi aşa tot e faimos filmul cu pricina.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s