Picătura care…


A umplut oceanul de nervi. Nu doar un pahar, nu doar o cană ci un întreg ocean de nervi. De unde şi până unde? De felul meu sunt un om răbdător, dar sunt câteva lucruri care mă scot din sărite. Politica e pe primul loc, fără niciun dubiu. Nu există om din politica românească pe care să îl respect. Poate fi şi nu l-am întâlnit eu, dar toţi cei pe care îi văd la televizor, nu merită nici efortul de a-i scuipa, aşa cum a făcut un personaj recent ridicat la rang de vedetă la Felix. Erau în vremurile când eram prea mic sau nu existam deloc, nişte domni care făceau politică din foarte mult bun simţ şi cu foarte mult tact. Raţiu ştiu că e responsabil de o afirmaţie care şi acum are validitate. Ca să îl parafrazez, omul şi-a dorit să reuşească să ajungem la stadiul în care fiecare să aibă dreptul să nu aibă dreptate într-o discuţie şi să nu îi fie luat capul de pe umeri. Cam ce se întâmplă astăzi. Toţi îşi dau cu părerea şi uneori, în cazurile în care etica se sinucide, acele păreri duc la tăieri de capete la modul metaforic.

După politiă, nu suport ceea ce s-ar numi la modul generic BOR sau Biserica Ortodoxă Romană. Ca să nu fiu înţeles greşit, nu am nimic cu religia şi cu dreptul fiecăruia să creadă în ce îşi doreşte. Am un ghimpe în coastă şi un cui în talpă atunci când evlavia şi smerenia care, cică s-ar găsi prin scripturile biblice se traduc prin maşini de zeci de mii de euro, prin veşminte pe care le poţi vinde să îţi cumperi o casă, printr-o dorinţă nebună a celor din vârful clericului bisericesc să acumuleze găleţi întregi de bani. Cu asta am eu mari probleme. Faptul că baba din sat dă la preotul din comună bani la pomelnic, e fix treaba ei, cu asta a crescut, asta ştie că îi face bine, cu asta se împacă. În fond, d’aia în politică partidul roşu dornic de pomeni se adresează acelora peste o vârstă şi cu o educaţie mai redusă. Oamenii care au nevoie de o pâine, de un ulei, de o găleată. Aşa că vei găsi în biserici, preoţi care propovăduiesc cuvântul domnului senator sau dorinţele domnului primar.

De aici pleacă scârba mea faţă de politică şi biserică. Poate uneori, astea două chiar fac bine, poate în alte ţări, poate în alte timpuri, dar în ţara în care stau de 25 de ani, mi se repetă acelaşi film. Anumite personaje, fie ele clerice sau laice, patriarhi sau preşedinţi, tot îi văd şi ştiu de ei încă de pe vremea când aveam abia 7-8 ani. Nu zic că e rău să ai o carieră îndelungată, dar când tot apari cu aceeaşi melodie stricată promiţând lapte şi miere când de fapt vinzi iaurt cu bere, nu te aştepta ca noua generaţie din care fac parte să aibă prea multă încredere. În cartea de istorie era o populaţie de vreo 22 de milioane de români. Astăzi cred că suntem 18 milioane cu vreo 2 milioane plecate pe afară. Nu m-aş mira că până voi avea o familie să fim vreo 15 milioane dintre care minorităţi o bună parte, fie vorbitoare de limbi fino-ugrice, fie vorbitoare de hindi românesc.

A treia picătură din cele foarte multe picături ar fi prostia. Prostia curată care merge braţ la braţ cu indiferenţa. Nu mă întristează un om care nu poate şi nu are de unde să îşi depăşească propria condiţie. E un clişeu dar merge. El nu poate, atâta îl duce mintea, e sortit să fie un muncitor cu ziua. Vine acasă, bea o bere, se uită la televizor şi a doua zi repetă filmul. Dar ce mă sperie este prostia indiferentă pe care o au cei care pot. Sunt într-o generaţie de tranziţie. Am avut internet târziu dar acum că îl avem, îl folosim din plin. Cei mai mici ca mine s-au născut cu cont de facebook sau deja un IP ataşat de CNP-ul lor. Dar cei mai mici, fără să generalizez, nu îşi doresc prea multe. Au atât de multe încât nu ştiu sau nu le spune nimeni ce mai pot avea. Merg dintr-o indiferenţă de principiu într-o prostie de substanţă. Am avut norocul sau ghinionul să văd cum este generaţia celor născuţi după 1999. Sunt copii care te fac mândru că îi cunoşti, dar ei sunt înconjuraţi de marea masă de obişnuiţi. Deşi, nu sunt în situaţia mea. Au telefon cu internet când eu nu aveam nici măcar telefon fix. Au internet prin casă şi pot vedea toate prostiile pământului dar la fel de bine pot vedea cele mai interesante lucruri. Nu e cazul. O fi şi vina părinţilor, care nu ştiu să gestioneze internetul şi îi lăsă în treaba lor, o fi şi vina copiilor că nu sunt mai curioşi de cunoaştere cum cred că am fost mulţi din generaţia mea.

Ultima picătură este dată de partea vizuală. E un moft de al meu, destul de recent dar izvorăşte din prostia unora. Nu mai suntem în comunism şi nici măcar în primii ani de după. Nu mai suntem cu eticheta de săraci pentru că ne luăm televizor la promoţie şi mâncăm la McDonald’s aproape zilnic. Dar unii de vârsta mea şi cu o marjă de ± 7 ani se îmbracă de parcă e sărăcia de pe lume. Domnişoare care se îmbracă vara pe caniculă în negru, pantaloni mulați să li se vadă toate crăpăturile pământului, domnişori care se îmbracă în trening şi adidaşi când merg în oraş, tineri care iau şifonierul şi fac baie prin el şi se roagă să iasă o vestimentaţie decentă. Nu generalizez, dacă aş merge în anumite cercuri educate, nu neapărat înalte, dar educate, aş găsi garderobe alese, tineri care se îmbracă excepţional de bine. Dar ei sunt mai degrabă paria. Te uiţi la un astfel de tânăr şi te întrebi cum se face că ceilalţi din jurul lui se îmbracă parcă din groapa de gunoi sau de parcă ar fi doliu în viaţa lor. Nici să fii un curcubeu ambulant, să ne zgârii pe ochi, dar nici unul îmbrăcat în negru pentru că e cea mai simplă alegere. Dacă alegi negru, alege un costum bine croit, o cămaşă albă, pantofi negri, fără vârf ascuţit ca de manelist şi o frizură decentă. Atunci poate te-aş crede că îţi place negrul. Cam astea ar fi primele picături, altele îşi vor găsi locul în scrierile ulterioare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s