Descătuşare.


După ce am fost năpădit de toţi fiorii scrierii literare cu influenţe romanesciene, e timpul să scriu aşa cum îmi place mie. Din fapte şi evenimente mai recente un pic. Îmi vin mai la îndemână pentru că memoria mea de elefant ramolit funcţionează doar când îşi aduce aminte să funcţioneze. O mică reîmprospătare a statusului meu existenţial de acum 30 de zile de când am început să mă fac romancier de grădiniţă ar fi următoarea: am fost la Bucureşti, mi-a plăcut enorm, am revenit de la Bucureşti, am fost la Piteşti la surioara mea, azi am fost la ţară, în principiu luna mai a fost una de călătorit. După aceasta reîmprospătare succintă, să vă prezint cea mai interesantă acţiune din luna lui mai. Alţi participanţi au mai scris despre ea, eu o să scriu aşa cum îmi aduc aminte. Nu de alta dar a fost pe 15/16 mai şi de atunci, memoria mea ar fi în stare de orice, mai puţin să detalieze cu lux de amănunte, cu nume de oameni, cu tot tacâmul inclus.

Să vă pun în temă, trebuia să aplic pe un site, nu contează care, deşi merită să îl accesaţi, îi zice hipo, fără să fie hipopotam, mi-am stors creierii mai ceva ca o lămâie într-o limonadă, am completat acolo un catastif cu toate victoriile mele purtate de-a lungul secolelor, m-am lăudat într-un mod modest, doar ca să am şansa să fiu prezent la adunarea generală a celor 300 de eroi care nu sunt din Sparta. Mai ales că erau mai multe fete decât băieţi acolo, clar am fost cei 300 de participanţi cu tentă de amazoane şi olimpieni. Am completat catastiful respectiv cam prin preajma Paştelui, am aşteptat mai ceva ca la un transplant de rinichi, şi fără să fiu Arșinel, a trebuit să aştept fix când era termenul cu pricina, acea linie moartă numită deadline. Asta însemna 8 mai în care am fost anunţat că m-am lăudat suficient.

Urma să mai storc de-o limonadă creierii mei şi să trec anumite teste ca să fiu cel mai stors creier din ultima perioadă. S-a meritat. Indiferent câţi bani am dat pe bilete de tren şi metro, cât de dimineaţă m-am trezit în acele zile, s-a meritat. Şi dacă aş vorbi doar din perspectiva evenimentului, excluzând participanţii şi mergând doar pe învăţăturile incomensurabil de importante predate de cei care aveau microfonul şi vorbeau cu atâta experienţă şi patos, tot s-a meritat. Dacă includ participanţii, s-a meritat mai mult decât orice nuntă la care m-aş fi dus. Mai ales că nu ştiam pe nimeni, nici măcar nu aveam habar cine ar putea să fie acolo şi am rămas cu o surpriză plăcută ca ţara asta, prăpădită şi cu un partid roşu la conducere, are şanse să meargă foarte bine. Ce-i drept când vom avea noi, generaţia Y vreo 25 de ani de experienţă profesională.

Să detaliez cât pot. Evenimentul a început joi, la 8 dimineaţa, toţi ne prezentaserăm la răscumpărat de etichete de pus la cămaşă/sacou, la luat în primire gentuţa cu bunătăţi, la degustat o cafeluţă, un ceiuc, multe cornuri numite şi croissante. Cine se ştia cu cineva, clar avea ce discuta. Eu vânam un suflet de om pe care să îl bag în seamă, ca să nu mă bage în altă parte. Ne-am găsit fiecare cu rucsacul în spate şi din acel moment, aveam ce scoate pe gură şi cineva să mă asculte. După aceste introduceri în absolut, a început propriu zis evenimentul. I-am dat de un dans african, cred că de la tribul Zulu sau Masai, ne-am acomodat cu fiecare speaker şi până la finalul zilei, oarecum începeam să ne dăm drumul la socializare. Eu mi-am tras singur o etichetă de viitor bucătar maestru internaţional şi cu asta am rămas tot evenimentul.

A doua zi, după multă cafea, ceai şi alte croissante îngurgitate cu simţ de răspundere, am fost sechestraţi cu voia noastră în Arena Leilor. Nu eram creştini de sacrificat în Colosseum, dar aveam idei de sugrumat pentru premiul cel mare, bănişorii traşi la imprimantă, imprimaţi cu toată stima şi respectul celor care investeau în ideile noastre. Marele maestru bucătar a scornit o idee de restaurant, a prins la echipă, fiecare ne-am aruncat în vâltoarea ideilor constructive din jurul acestei idei principale şi la final, ne-am pricopsit cu aproape jumătate din banii pe care i-am cerut şi toată prietenia pe care am putut să o dezvoltăm din echipa cu numărul 4.

După premierea noastră, ne năpustim la masă precum vulturii, ne tragem în poze şi ne aruncăm la discuţii şi workshop-uri. Fiecare a avut bafta şi norocul de un workshop mai interesant, dar indiferent de baftă, la final unii ori au zbughit-o ca din puşcă, alţii tot căutau motiv să mai stea. Singurul motiv pentru care am părăsit locaţia era că hotelul în cauză avea şi altă treabă, nu doar să ne asigure nouă o locaţie pentru eveniment. Îi cred şi le dau dreptate, nu poţi sălăşlui nişte minţi geniale atât de mult, trebuie să le laşi să zburde. Şi cum lucrurile cele mai interesante se întâmplă la final, am avut ocazia, onoarea şi prilejul să fac pe ghidul turistic şi cinefil timp de 15 minute, de la hotel până la staţia de metro.

Și acum sunt curios cum de a rezistat domnişoara cu nume biblic la ceea ce îndrugam eu despre filme destul de vechi. Ori era obosită şi nu avea încotro, ori era fascinată cât de pasional vorbeam despre vechituri cinematografice. Oricare ar fi situaţia, treaba se arată roz. Eu am vorbit despre un alt domeniu în afară de bucătărie şi mi-am mai dat drumul la gură, ea a învăţat că în afară de Titanic şi Lord of the Rings, mai există un film numit Ben-Hur care are 11 premii Oscar. Asta şi că a ajuns la staţia cu pricina, să poată merge spre casă. Bonusul este că eu m-am pricopsit cu o fană a filmelor bune, ea s-a pricopsit cu un nebun pe cap. Sper să aibă răbdare să îl vindece sau mult curaj să se îmbolnăvească de aceeaşi nebunie ca nebunul. Mai sunt de zis, dar şi mâine este o zi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s