Povestire. Episodul 23.


Înaintam în timp şi Anita şi cu Paraschiv sunt aproape de cel mai frumos moment al vieţii lor. Getuta, micuţa blonduţa, acea copilă luată în creştere în multă cu foarte mulţi ani, nu atât de mulţi pe câţi am eu, este în pasul cel mai important din viaţa ei. Şi-a găsit flăcăul care care să o facă fericită. Şi-a găsit rostul în viaţă alături de cineva care o face fericită. Şi-a găsit momentul în care să facă acest pas. Eu sunt prezent, dar am făcut să fiu prezent din umbră. Îi văd, îi admir şi cam atât. Nu vreau să stric timpul, să par o prezenţă aparte în fericirea lor, în acele zile. Cine ştie ce s-ar fi gândit atât masa de oameni când văd pe cineva ca mine, lor le puteam zice că sunt doar un călător şi atât, altora nu voiam să le zic o poezie.

Este o zi însorită de iunie, în anul în care tot poporul s-a hotărât să îşi facă timp pentru fericirea celor doi. Anita şi cu Paraschiv sunt nu doar socrii mici, dar sunt în faţa unui moment de cumpănă pentru ei, nu că se mărită faţa lor ci că vor fi bunici, respectiv îşi vor lua în primire titulatura pe care le-o acord eu, chiar dacă sunt călător în timp. Pentru această nuntă, toate planetele s-au aliniat pentru că lucrurile au mers cum nu se poate mai bine. A fost vreun semn care le confirmă faptul că au ales bine ziua, persoană, locaţia, momentul, clipă şi trăirea interioară. Mitu era cavaler de onoare, chiar flăcău de onoare. El era cu armata făcută, era în floarea vârstei, deja cu viaţa împlinită, pasul fiind făcut înainte şi imediat după armată.

Eu sunt fantoma viitorului, ştiu exact ce au făcut pentru că am văzut pozele. Sunt acele instantanee create cu cap şi prind tot ce acum se face la minut. Acum o nuntă are atât de multe poze, că în viaţa mamei mele nu cred că s-au adunat atâtea poze. Pentru nuntă, am ales să fiu privitor, nu şi participant. Am stat lângă femeile care făceau de mâncare, am stat lângă oamenii care făceau tradiţiile să se întâmple. Am stat lângă oamenii care sunt spumă şi cremă unei nunţi. Scriind despre experienţele mele de la nunţi, asta nu este cu mult mai diferită, singura diferenţa fiind sunt alte vremuri şi uneori inocenta neştiinţei celor de acolo este complet justificabila. Asta se povesteşte mâine, fiind doar observator, vă ofer o mică observaţie, rămânând că mâine să fiu cel mai aprig povestitor al nunţii mamei lui. Sper să transpun cât mai bine fericirea pe care mi-am imaginat-o.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s