Povestire. Episodul 21.


Timpul trece şi noi trecem cu el, ar fi o vorbă dintr-un cântec. Şi aşa aleg să merg înainte în timp, câţiva ani, exact când era timpul ca Anița şi Paraschiv să meargă la mare, bineînţeles cu Geta şi Mitu, acum deja crescuţi la statut de domnişoară frumoasă la 15 ani şi flăcău chipeş la 13 ani. Suntem în 1981, august. Soarele bate cu tărie, lumea e în plin concediu şi eu am nimerit pentru prima dată de când m-am hotărât să iau timpul la drum cu mine, că nu sunt la ţară ci tocmai la Mamaia, staţiunea şi nu alintul pentru bunica mea. Ştiu de această excursie tot datorită pozelor, dacă nu mă înşel, printre puţinele în care îi văd pe toţi 4 în poză şi să nu fie pe la ţară. Altele mai sunt pe la Soveja, pe la Predeal parcă şi poate şi pe la Herculane, deşi acolo cred că doar Geta domnişoară fiind, s-a dus cu ai ei prieteni.

La mare n-am mai fost de foarte mulţi ani în timpul prezent, aşa că am profitat de ocazie să mă transpun într-un loc unde îmi era dor să fiu, alături de cei patru magnifici din povestirea mea. S-au cazat la o casă de vacanţă, adică o casă a unuia din Constanța care avea destule camere să îi adăpostească şi pe ei în această vacanţă. Hotelul era cum era şi oricât de dornici ar fi fost să meargă la mare să facă şi ei un exces, suntem totuşi aproape de anii negri ai comunismului unde buzunarul începea să fie mai mic decât cea mai mică moneda a românului. Oricum, nu se plâng ei de locul unde stau, mai mult au nevoie de un acoperiş deasupra capului, nu de luxul de pe lume. Şi aşa banii pe care îi au se vor duce pe lucruri cheltuite pe litoral, nu într-o casă. De la un suc la o îngheţată, la vederi de la mare, la poze făcute de domnu’ fotograf veşnic prezent pe litoral, s-ar fi găsit un rost pentru mica avere care avea să fie lăsată pe malul mării. Nu e ca acum, atunci simțeam alt aer. Lumea era săracă, dar era o sărăcie de principiu, nu de fond. Nu aveau una alta, dar nu era vorba că nu îşi puteau permite una alta. La mare lumea mergea, la munte lumea se distra, banii, puţini câţi erau, puteau fi cheltuiţi pe un concediu cu familia, poate nu în fiecare an, dar nici să zici că vezi marea de două ori în viaţă.

Acelaşi lucru şi în cazul familiei Mitrofan. Anița, Paraschiv, Geta şi Mitu se bucură de vacanţă. Anița că nu mai trebuie să dea la sapă, Paraschiv că a lăsat camionul să se bronzeze la soare undeva prin Galaţi, Geta şi cu Mitu că se pot balaci pe litoral, cu toate că Siretul este la fel de limpede şi de distractiv la Cosmeşti. În fond, poţi face baie şi în cadă, dar la fel de bine poţi face baie şi la duş. Acelaşi lucru şi pentru cei doi adolescenţi, deşi erau scăldaţi în fiecare vară în apele Siretului, nu puteau să crească fără să ajungă măcar o dată la mare. Să simtă briza, să se bronzeze precum un cartof pe grătar, să facă sculpturi în nisip, castele de nisip, să se îngroape în nisip. Cum se distrează cei doi tineri, cum se odihnesc sau fac un pic de tratament Anița şi cu Paraschiv, asta rămâne pe mâine să povestesc, totuşi, abia au ajuns şi ei la mare, să îi las să se destindă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s