Povestire. Episodul 7.


Cântă cu jale pentru mine. Cocoşul din ogradă. Cântă în fiecare dimineaţă. Cântă să mă anunţe că somnul meu a intrat la apă, eu trebuie să dau cu apă pe faţă, să mă îmbrac gros şi să mă urc în căruţă. Aşa era ritualul meu într-o perioadă din tinereţea mea copilărească. Acum nu mai e cazul să cânte cocoşul, cântă alarma pe sunete mai melodioase şi mai înţelegătoare cu dorinţele mele matinale. Totuşi, acum sunt un călător în timp, vreau să văd ce fel se pregăteşte Anița să meargă la câmp. Înainte să aibă grijă de mine, trebuia să aibă grijă de mama mea şi înainte de asta, trebuia să aibă grijă de ea. Anița a fost prin excepţie, un om harnic şi încă este. Văzând cu ochii minţii mele, îmi dau seama că hărnicia a ţinut-o în viaţă. Pofta de a munci i-a dat poftă de a trăi.

Încă sunt la ei acasă, deşi puteam să privesc din afară, ca o nălucă nenăscută. E puţin peste ora 5 dimineaţa şi Anița s-a trezit. Paraschiv e deja pe afară, cară apă pentru a da la cal. Fântâna e chiar vis-a-vis de ei, mă mir că era acolo de atâta vreme, mereu credeam că trebuie să fie vreo invenţie nouă. Anița dă de mâncare la găini, le scoate din coteţ, să aibă ce ciuguli prin curte. În afară de acele găini, spre surprinderea mea, erau şi bibilici. Nu le-am prins deloc, poate doar mama a avut noroc de ele. Un cal alb, Doina îi zicea. Pe ea am prins-o, deşi cred că înainte de Doina pe care o ştiam eu, a mai fost o Doina şi poate în memoria ei i-au păstrat numele. Nu de alta, dar e puţin prea improbabil ca iapa pe care am văzut-o eu la 6 ani să fi fost aceeaşi iapă pe care o văd acum, în tinereţea bunicii mele. Grajdul e puţin schimbat, e un pic mai la dos, trebuie să duci calul după colţ, prin grădină să îl bagi în grajd. Mă gândesc că era înainte să facă porţile cele mari de fier. Mai mult ca sigur, că nu le văd, sunt nişte porţi, dar nu le poţi compara cu dihăniile de porţi pe care le are acum curtea bunicii mele. Când se deschid, intrau două căruţe, una lângă alta şi tot mai aveai loc de un om între ele. Atunci, curtea era fragedă. Avea de toate, dar nu era întreagă, aşa cum o percep acuma.

Anița îşi termină treburile de prin curte, pune în traistă nişte mâncare, un borcan de compot, că tot e sezonul şi dă să ia sapa în spate, să pună traista şi să meargă la câmp. Nu înainte să mulgă vacile. Avea două, una neagră, zici că e bivoliţă la ce coarne mari are şi una crem, parcă-i căprioară, aşa de blândă îmi pare. Joiana şi Florica, sunt mamă şi fiică, cu ugere mari, să aibă destul lapte să facă brânză pentru când merge pe câmp sau să îi pună pachet lui Paraschiv. Mulsul îi ocupa cam vreun sfert de oră, nici nu le mulge cât ar trebui, le lasă pe seară, când vor veni sătule de la cireadă. Ia găleata cu lapte de la vaci, o strecoară şi imediat o pune la fiert. Până duce vacile la cireadă, până Paraschiv îşi face treburile prin curte, laptele dă în clocot, numa’ bun să îl lase la prins sau să facă brânză imediat. Nici nu bate ceasul 7, că treaba-i gata la amândoi.

Paraschiv urcă în Dacie, are pachetul făcut, e proaspăt bărbierit, ştiu că aşa făcea în fiecare săptămână când eram eu mic, mă gândesc că în tinereţe se bărbierea zilnic, să fie om de vază în sat. Anița, cu toate cele aranjate, încuie casa, lasă de mâncare la păsări, vacile sunt deja luate în grijă de văcarii de la cireadă, strânsă pe câmpul din faţa curţii, la nuci acolo. Amândoi mergeau pe ogorul lor. Paraschiv conducea un camion, în fiecare zi a săptămânii, prin toate cotloanele ţării. Anița era la C.A.P., muncea cu ziua, atât pentru pământul ei cât şi pentru asociaţie. Era o stare de familie acolo. Am prins-o şi eu, deşi era ieşită la pensie, am văzut cum era într-o zi când am fost la cules de sfeclă. Multă lume, multă zarvă, scoţând sfecla din pământ, să o ducă la bază, să primească zahăr. Aşa a fost tinereţea ei, aşa a fost într-o vreme şi copilăria mea, cu zarva organizată şi ritualică de dimineaţă până mergeai la câmp. Pe câmp, cu totul altă povestire, pentru mâine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s