Povestire. Episodul 2.


După o noapte petrecută sub stele, ocrotit de frig şi cu multă poftă de a merge înainte, mă îndrept spre casa lor. Până acolo, nu-i drum lung, dar e drum plin de amintiri. Amintiri care nu s-au întâmplat, amintiri care aşteaptă să îşi lase urma asupra nucilor din faţa mea, neplantați încă, asupra curţilor de-o parte şi de alta, momentan, doar colibe din chirpici şi garduri din nuiele. Sunt un călător. În timp. Povestesc din povestirile bunicii mele. Mă duc să o văd pe bunica mea. Este anul 1936. Mai sunt câteva zile şi ea va veni pe această lume. Ştiu când se va fi născut, dar nu ştiu unde anume. Aşa că mă duc doar în locul în care va fi curtea ei şi a bunicului meu.

Până acolo, îmi aduc aminte că prima casă de la pripor e a lu’ Ciubotaru. El Vasile, ea Vasilica. La fel ca bunica mea, încă nu sunt prezenţi pe această lume. Doar bătrânii care se vor dovedi dătători de viaţă şi le vor prevesti o nouă casă, un nou cămin din care să izvorască poveştile copilăriei mele. Casa lu’ Ciubotaru are un cireş mare la poartă. Cireş de vară, cireşe roşii, mari, cărnoase. Ştiu că m-a pus tan’ Vasilica să o ajut cu culesul. Mi-ar fi dat o găleată de cireşe pentru zece găleţi culese. Voia să pună de compot şi câteva borcănele de dulceaţă. Să fie pentru musafiri când or veni. Copiii ei sunt ajunşi, sunt plecaţi din sat. Asta în viitor, când până şi eu sunt în stare să povestesc. În anul în care am călătorit, cireşul e doar un sâmbure, gardul de fier este un gard din scândură de fag. Micuţ, nevopsit încă. Dar nici nu aveau nevoie să fie mai mare, lumea e harnică, nu fură, fiecare e la casa lui. Sunt într-o vreme în care fiecare munceşte pentru porţia lui de pământ, pentru bucăţică lui de casă şi grădină. Nu ai ce să furi, abia dacă poţi să te îngrijeşti de cât ai.

Mă uit cu mirare, câtă lume cunosc şi încă nu s-a născut. Vecini la care dau bună ziua, azi le văd doar părinţii, pe care nu i-am prins de fel, oameni coborâţi din tablourile lui Grigorescu, eroii satului. Un bunic mă priveşte, cu mirare pesemne, nu ştie de unde să mă ia. Par din peisaj, dar parcă nu-s de-al locului. Cu smerenie, îi fac cu mâna şi îi urez o zi sporniă. Cu aceeaşi smerenie, pune mâna la pălărie, o apucă puţin şi îmi dă binecuvântarea lui. Citesc de la depărtare, înţelepciune la fiecare aer pe care îl trage în el. Deşi bătrân, păr alb, parcă spălat cu clor, are poftă. Era la poartă, căra nişte lemne. Lemnul e sfânt. Cu el îţi faci de mâncare până să ai gaze aduse. Cu el îţi faci casă, până să ai beton. Cu el îţi faci de toate şi de el trebuie să ai grijă. Fiecare curte până acum, avea cel puţin câte un copac la poartă şi vreo cinci-şase mai mărişori în fundul curţii, îi vezi din depărtare. Încărcaţi cu cireşe, cu vişine, cu mere. Fiecare cu ce crede de cuviinţă. Nu erau banane la magazin, nu găseai pere peste tot. Aşa că puneai şi tu în grădină ce găseai.

Sunt pe un câmp. Aici vor fi nucii. Mulţi nuci. Înalţi şi stufoşi, cu trunchiuri groase, să nu îi poţi cuprinde. Aici va fi locul meu de joacă, al vărului meu, al tuturor copiilor cu care am bătut mingea până s-a înroşit de la atâta poftă de joacă. Acum, nu sunt nici nuci, sunt doar văcuţe păscând. E mai sigur să le ţii prin preajmă. Până le duci pe câmp, la păscut, pierzi mult timp. Şi aşa, în anii ăştia, nu toţi aveau câte o vacă. Cine era mai norocos, avea şi oi şi capre, să aibă spor la lapte şi brânză. Bunica mea, avea. Şi capre, şi oi, şi vaci. Am prins doar vacile. În fiecare an din copilăria mea până într-un punct, nu exista vacanţă fără cel puţin o vacă, fără un viţel. Mâncam lapte în fiecare dimineaţă, fără cerelalele de acum. Mâncam brânză proaspătă. Lapte acru, mai sănătos decât orice iaurt din magazin. Smântâneam oalele, mai ceva ca Nică. Până la bucuria asta, trebuie să ajung la poarta casei lor. Bunica mă aşteaptă, la fel şi bunicul. Deşi încă nu s-au întâlnit, nici măcar n-au copii, ce să mai vorbesc de nepotul lor. Aştept ziua de mâine, poate o găsesc prin curte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s