Răbdare fructuoasă.


Într-o zi, un grădinar şi-a dat seama că îi este poftă de gutui. Nu voia să le cumpere, nu avea de la cine să ceară. S-a hotărât să planteze un gutui. Ştia că ar fi avut de aşteptat până va mânca primul fruct, dar ar fi fost cules din propria grădină, cu mâna lui. A mers la magazin, s-a interesat care soi este mai vrednic pentru nevoile lui, a mai întrebat în stânga şi în dreapta, s-a mai consultat cu vânzătorul şi într-un final, a cumpărat un soi care face fructe greu, dar face fructe mari. Era un soi regal, cu asta a plecat din magazin. Că va aştepta mult şi apoi se va îmbogăţi de gutui în grădina lui. Asta în decurs de o zi. S-a informat, a ales şi aştepta să ajungă acasă să planteze pomul.

A doua zi, dis-de-dimineaţă, şi-a făcut temele şi a început să sape prin grădină, să fie pământul potrivit pentru plantare. Nu era hotărât exact unde va planta gutuiul, dar ştia că trebuie să fie într-un loc unde să fie admirat la fiecare trecere a lui prin grădina proprie. De menţionat că personajul nostru, grădinarul, avea multă experienţă. Doar că nu la plantat copaci. Avea trandafiri, avea legume, avea arbuşti, dar niciodată n-a plantat copaci. Mereu îi primise de la natură, drept pomi care se găseau în acea grădină de dinainte să aibă habar de ei. Şi nici nu s-a îndurat să îi taie, dacă tot aveau fructe. Doar că pofta lui era pentru gutui. Dintre toate fructele din lume, voia gutui în grădină, să le poată mânca în tihnă, atunci când s-ar fi copt, să le suprindă aroma, să le simtă culoarea aurie confundându-se cu alte culori de prin grădină. Mai ales că doar spre finele toamnei, gutuiul intra în pârg.

Au trecut anii, grădinarul îşi vedea de treabă, gutuiul creştea frumos în grădina lui. Se întâlneau doar la modul ideal. Gutuiul îşi făcea datoria şi se dezvolta frumos, grădinarul îşi făcea treaba şi se îngrijea de toată grădina lui. Până când într-o zi, după ce s-au aliniat toate planetele, după ce toată munca lui s-ar fi meritat, după ce toamna şi-a prezentat darurile, gutuiul a făcut primul fruct. O gutuie mare. Galbenă. Aromată. Plină de puf, atârnând de un fir de-o rămurică. Grădinarul a fost binecuvântat. Pofta lui, aşteptând atâţia ani, s-ar fi potolit. Pomul ales în urmă cu cinci ani i-a făcut cel mai frumos cadou posibil. Nu se aştepta să aibă fruct atât de repede. I s-a spus că abia după 7 ani, abia după ce trunchiul ar fi fost cât un butoiaş, abia atunci ar fi trebuit să vadă un mic fruct. Dar n-a fost aşa, prima gutuie era mare, o ţinea în ambele mâini. Se uita la ea cu jind. Ştia că pofta lui s-ar fi domolit, dar nu voia să dezgolească pomul de primul fruct. Şi totuşi, s-a întâmplat. Grădinarul nostru a cules rodul răbdării sale. Şi-a luat gutuia, a mers cu ea pe prispa casei, să o cureţe de puf.

Într-un cadru sobru, cu influenţă regală, precum soiul acelui pom, grădinarul stătea pe un jilţ din lemn de nuc şi îşi curăţa gutuia. Voia să strălucească, să fie precum aurul de luminoasă, să fie precum mierea de gustoasă. Înainte să înşface cu poftă o bucăţică din gutuie, şi-a adus aminte că e bine să o lase să se mai coacă un pic, să prindă aroma din afara pomului. Şi după atâta aşteptare, a mai răbdat un pic. N-a fost mai mult de o săptămână, şi gutuia dintr-o veşnică aşteptare, a fost o descătuşare a simţurilor. Tot ce ştia grădinarul despre acel fruct a fost demontat de gustul inimaginabil de bun. Dulce, seacă, înmiresmată, singura gutuie din acel an din curtea lui era mai bună decât toate fructele şi florile pe care le-a cules până atunci. Era un cadou nesperat de la natură, ca o poftă să îi fie răsplătită prin muncă şi răbdare. După festinul fructuos al fructului fascinant de gustos, grădinarul nostru s-a reîntors la aşteptare. Ştia, aflase că după un an de rod, anul următor va fi sec. Nu va primi nimic. Doar siguranţa că pomul dă rod bun. Doar răbdarea că se va înfrupta doar atunci când natura va decide că merită iar să guste din gutui.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s