Iubirea și amorul


După chipul tău gingaş, dorul meu surâde oare?

Ţi-este trupul mai golaş, iar buzele-ţi-s cărnoase;

În timp, chiar, de voi putea, să’ți fur o-mbrățișare

și încet curge nisipul, ne rămân clipele veşnic frumoase,

 

Fie prea însorita vară, fie toamna-i cenuşie, te privesc cu jale

Sânii tăi se ascund de privirea multor gânduri curioase,

Femeia, de fiecare dată, defilează pe pământ, sub o ploaie de petale

de roze sângerii, crescute-n grădina Raiului, de două ființe păcătoase.

 

În fiecare primăvară Soarele priveşte, cu zâmbet de mamă bună,

Câmpuri de smarald, plimbări cu tine, nicicând să le fi uitat,

Să nu-ncerce timpul a ta dragoste,  să-ţi răpună,

căci din timp, din dorul meu, zi de zi, eu te-am creat.

 

În fiecare zi trecută, doi îndrăgostiţi spunându-şi a lor nume,

Iubirea şi amorul, în poeme şi-n versuri, vor trăi pe această lume.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s