De la bunica.


Am făcut mâncare pentru sărbătoarea Paştelui. Azi m-am dus la bunica mea să îi ofer din merindele făcute de noi. Şi cum bunica va fi veşnic bunică, ne-a dat mai mult decât i-am adus noi. În loc de un cozonac primit, ne-a dat doi. În loc de o mână de ouă, ne-a dat un cofrag întreg de ouă. În loc de o porţie de drob, ne-a umplut geanta cu mălai, verdeţuri de primăvară şi bucuria de a dărui şi de a primi. Îmi aduc aminte când eram mic, când nu era tehnologia ca acum, când timpul trecea domol, sărbătorile pascale aveau o semnificaţie aparte. Atunci eram creştin, fie că ştiam ce înseamnă, fie că nu eram conştient de importanta creştinătăţii mele. Mergeam la biserică, în noaptea de Înviere, mai ales că la ţară, altfel simţi slujba de la biserică. Le ştii pe băbuţele de pe uliţă, îi ştii pe copiii care aleargă prin lăcaşul de cult şi te rogi să nu se ardă cu lumânările. Dacă aveai noroc şi de slujbe de pomenire mai interesante, tot evenimentul îţi lua ochii, copil fiind.

Nu stau bine cu depănatul de amintiri, ştiu doar ce m-a marcat la fiecare sărbătoare de Paşti pe care am avut-o în copilăria mea extinsă. Am avut marele noroc să petrec Paştele atât într-o parte cât şi în cealaltă. Stăteam la bunicii mamei, la bunicii tatei. Stăteam la ţară, cu tradiţii moldoveneşti. Stăteam la ţară, cu tradiţii munteneşti. Stăteam la mătuşa la Ploieşti. Am stat anul trecut la Cluj, singur cuc, să realizez că o sărbătoare este prea puţin importantă dacă nu eşti înconjurat de familie. Oricât de prieten ţi-ar fi un prieten, fiecare trage acasă. Încearcă să fie acasă, şi de reuşeşte, şi de nu. Am ciocnit un ou cu peretele. Până anul trecut, trebuia să fiu acasă. Acasă înseamnă familia mea. Putea să fie acasă unde m-am născut sau la câţiva zeci de kilometri de casă. Familia sfinţeşte sărbătoarea. Acum realizez mai mult ca oricând. Aşteptam ca un copil venirea lui Moş Crăciun, ieri aşteptam cu sufletul la gură, venirea surioarei mele. Chit că este deja femeie la casa ei, tot surioară rămâne. Tot zâmbitoare, tot plină de viaţă. Fie Paşti, fie Crăciun, trebuie să faci cumva să fii acasă. Sau să îţi aduci acel acasă oriunde ai fi. Ca să poţi fii împlinit sufleteşte.

Era într-un an, cu mare primăvară în jurul meu. Eram mic, destul de mic să am avantajele unui copil, destul de mare să îmi aduc aminte ce fac. Vacanţa de primăvară era lungă, soarele era blând, ai mei îşi doreau să fie la ţară de sărbători. Toate s-au aliniat. Şi cel mai mult, ţin minte şi acum, eram toţi, mulţi, o forfotă mare în toată curtea. Tata, mama, surioara, eu, mătuşa, unchiul, verii, nepoţii, bunica, străbunica, rudele bunicii mele, verişorii tatălui meu, finii, naşii. Nu toţi la aceeaşi masă, dar pe parcursul unei zile, ne bucuram de prezenţa fiecăruia. Slujba de la biserică a fost sub spectrul unei pomeni de câţiva ani de la trecerea bunicului mei spre alte lumi şi am fost impresionat. Ca un copil, am bifat ceva la lucruri unice. Să vezi un cocoş alb într-o biserică, de oferit ca ofrandă altui suflet nevoiaş. Să vezi zeci de coşuri de bunătăţi, să vezi sute de enoriaşi, mulţi cunoscuţi de tine, în straie de sărbătoare, cu un chip serios şi evlavios, te uimea. Ca un copil, ştiam că slujba durează mult şi atât. Acel detaliu, acea pomană făcută de bunica mea alături de mătuşa şi vărul meu a fost apoteoza acelei sărbători pentru mine.

Pentru altă scriere, mai mult ca sigur cea de mâine, o să încerc să deşir fusul amintirilor pe care mi le-a împletit timpul. Mai ales că fiind nepot de bunici harnice, am multe hăinuţe tricotate, împletite cu andreaua. Chiar şi acum, cu toate modernismele de pe lume, în casă tot stau cu o vestă împletită, să îmi ţină de cald pe timp de iarnă. Şi azi, în timp ce veneam cu o maşină modernă în comparaţie cu satul în care mă duceam, am conştientizat că mereu când ajung la ţară, totul se linişteşte, timpul bate la pas domol. Mâine, sper că Soarele să fie darnic şi să strălucească şi întreaga familie să petreacă un sfert de zi la ţară, printre natură, alături de bunica. Pentru toţi ceilalţi, să fie sărbătoarea de mâine, motiv de linişte şi pace alături de familie. Indiferent că sunteţi acasă, indiferent dacă vine întreaga familie după voi, peste mări şi țări. Contează să fiţi împreună şi să vă bucuraţi de prezenţa fiecăruia ca un tot unitar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s