Păreri şi simptome.


Asta o să fie mai scurtă ca cea de ieri, dar tot opinii va cuprinde. Nu cred că mă mai leg de religie şi de spovedania mea interioară, ci mă leg de ceea ce văd şi de ceea ce realizez că se află în jurul meu. Am fost recent în capitală. Şi o să mai merg destul de curând şi cu mult noroc o să merg ca să stau acolo, să fac o treabă cât mai decentă în oraşul lui Bucur. Ce m-a frapat, deşi nu sunt la prima vizită, este jungla de oameni pe care o găsesc în acea urbe. Începând din momentul în care m-am coborât din microbuz şi până în ultima secundă în care am săltat piciorul în vagonul de tren, patru zile mai târziu, oamenii care cuprind oraşul Bucureşti sunt demni de studiat sub microscop. M-am “îndrăgostit” de câteva ori prin metrou, atât de frumoase erau unele fete, mai ales că, nu se îmbrăcau în negru, erau pline de culoare, de farmec, de creativitate vestimentară şi debordau de personalitate. Cel puţin asta e impresia când te uiţi la o domnişoară în metrou, nu scoate un sunet, doar ascultă muzică la telefon, musai un smartphone sau când citeşte o carte, musai una groasă.

În filme, oraşele din America, New York în speţă, sunt portretizate ca fiind un muşuroi de furnici umane, mereu în mişcare, mereu diverse, mereu cu ceva de făcut. Asta a fost impresia mea, mergând la pas, cu bagajul în prima zi, fără bagaj în ziua următoare şi spre plecare în ultima zi. Oamenii sunt diverşi, sunt acaparaţi de farmecul de pe străzi. În Bucureşti vii să te laşi cucerit de ceea ce există. Cunosc colegi, plecaţi din oraşul meu, ajunşi acolo şi total transformaţi. Cunosc oameni molcomi, acum un vulcan temperamental şi pus pe fapte. Rudele mele sunt curios de fascinante cum se comportă în oraş şi cum se comportă prin casă sau pe la ţară. Când eşti la volan, când eşti la pas, când eşti într-un cârd de oameni, mereu trebuie să fii cu ochii în patru, cu urechile ciulite, cu simţurile ascuţite.

Mereu se întâmplă să fie ceva care să îţi ia ochii, mereu vei găsi un motiv să te uiţi în stânga şi în dreapta şi te poţi împiedica, se poate îmbrânci cineva de tine. Oraşul în sine, este doar mare. Oamenii din oraş, sunt doar agitaţi, diverşi şi ocupaţi. Combinaţia dintre oraş mare, oameni agitaţi face ca, pentru un turist, pentru cineva care doar vine să îşi rezolve mici treburi, rămâi perplex şi mirat de câte se pot întâmpla în jurul tău. Sunt cutume pe care trebuie să le prinzi, sunt personaje pe care trebuie să le accepţi. Ai şmecherii de oraş, hoţii de figuri, borfaşii, băieţii de cartier, oamenii de afaceri cu figuri în trafic, cetăţenii absolut normali care împânzesc pieţele, staţiile sau vagoanele de metrou şi tramvai. Ai de toate pentru fiecare, un fel de 3 bucăţi la 10 lei. Oricine va fi mulţumit, oricine caută să-şi caute dreptatea pe care crede că şi-o merită.

Pentru un moldovean crescut într-un oraş mic, mutat pentru o perioadă în Ardeal, într-un oraş mare plin de studenţi, revenit şi în căutare de capitală, Bucureştiul va fi o provocare la fiecare pas. Grijă să nu fiu deposedat de bunuri, atenţie să nu merg în contra-timp cu restul turmei de călători, perseverență să captez atenţia cuiva, să îşi ofere banii în schimbul unui job. Am prieteni în oraş, am rude în oraş, am cunoştinţe, am oameni pe care aş vrea să îi cunosc. Am locuri şi localuri, am parcuri şi străduţe fascinante, clădiri şi privelişti interesante. Pentru asta, îmi doresc să izbutesc în acel oraş.

Doar de dragul provocării, doar de dragul de a mă simţi iar ca în Cluj. Să nu ştiu ce autobuz să iau, să învăţ, să mă interesez, să întreb, să mă las purtat, atunci când timpul îmi permite, de la o staţie la alta şi să văd locuri noi. Doar de dragul faptului că o pot lua de la capăt, că îmi pot forma un nou viitor, un nou cerc lărgit de prieteni şi contacte, o sferă de cunoştinţe şi pe cât posibil să mă exclud din orice triunghi amoros în care mă implicam în mod stupid. Pentru fiecare om enervant, voi găsi doi oameni de poveste. Pentru fiecare metru în plus parcurs la pas, vor fi două staţii de metro făcute în doi paşi şi trei mişcări. Pentru fiecare leu cheltuit aiurea prin oraş, vor fi alţi doi investiţi în viitorul meu. Doar să am ocazia să mi-l fac cât de curând.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s