Serial narativ. Nea Marinică.


Amza Pellea a fost, acum ne bucură prin intermediul filmelor sale. “Nea Mărin miliardar” mai mult ca sigur a fost cel mai de succes film de comedie din câte au fost în România. Dar nea Mărin există şi în afara filmelor. E acel personaj pe care toţi îl avem. E o rudă, un unchi poate, un văr mai mare ca tine, un vecin de vis-a-vis, meseriaşul care îţi reglează ţevile de la bucătărie, maistrul care te rezolvă cu ce ai nevoie prin curte. Marinică al meu, un om savuros, e un fel de unchi din alte părţi ale clanului din care fac parte rudele mele foarte vorbăreţe. Aşa de fel, nu îţi pare a fi cel mai cel unchi sau rudă pe care ţi-o poate da natura sau soarta. Nici nu cred că se chinuie să fie în vreun fel deosebit. Aşa este el. Aşa s-a născut, aşa s-a obişnuit, aşa vorbeşte, aşa se comportă, aşa îl văd şi mă bucur că aşa este. N-aş fi avut un Amza Pellea de Ciorani.

Tot îl laud din perspectiva marelui actor, să se înţeleagă că acest om este un urmaş din perspectiva mea. Nu a urcat pe scenă, n-a apărut la televizor, nu are mustaţă, nu e din Oltenia, nu are o fiică pe nume Oana. În fond, nu e vreun frate geamăn pierdut printr-un sat din Prahova. Marinică, Marin da’ lu’ nea Ion tâmplaru, e un om vesel şi voios. Sunt “vericule” pentru el, deşi ar fi trebuit să îi fiu “nepoate”, îi sunt da’lu tac’tu Marcel, sunt da’lu’ nea Răduță, ăla de la şcoală. El mă ştie că-s de la oraş, că-s cu tata, că-s cu tataia. Eu îl ştiu ca fiind purtătorul vorbelor pe care le mai găseşti în romanele lui Creangă, prin poveştile lui Amza, prin povestirile cu iz tradiţional şi cu tâlc. Cred că l-am prins la nunta lui, dar nu îl asociam cu nimic atunci, eram un țânc de băiat, pe la un 3-4 ani, el o rudă la care m-a pus mamaia să merg la nuntă ca să nu fac năzbâtii prin curte.

Timpul creştea, eu creşteam, Marinică prindea o oareşce importanță pentru mine. Mai degrabă prin felul cum vorbea şi cum se prezintă că văr da’lu’ tata, deşi eu îl cunoşteam ca văr de al mătuşii mele cu care împărţeam mai degrabă vacanţele de la ţară, sau cum mi-l prezenta, fie mamaia, fie fraţii lui, la fel de savuroşi ca el. În fond, acei fraţi, erau toţi un deliciu de ascultat. Pe lângă bine cunoscutele interpuneri de rudenie, vericule în loc de nepoate, erau chestii de substanţă, de iz sătesc. Deşi era din Prahova, avea apucături de fusăi, mă dusăi, mersei. Deşi era un om simplu din popor, avea filosofiile lui apreciabile. Adică, omul, născut, crescut şi educat în spirit creştin, tradiţional, îşi ştia lungul nasului, vorbea din înţelepciunea bătrânilor satului şi tot ce ştia izvora din educaţia lui de prin curte, de prin muncile lui de la câmp, de la serviciul lui care implica naveta. Tot ce îl definea ca personaj, scotea pe gură.

Aş vrea să am puterea literară să pot transpune în cuvinte scrise toate podoabele orale pe care le avea Marinică al nost’. Cu şpriţul care nu se refuză înainte de o masă, cu ciorba şi ardeiul iute, cu pantalonii ridicaţi până mai sus de buric, cu o bicicletă rusească trasă pe partea dreaptă atunci când ieşea în sat. Marinică a fost şi este o savoare de om. Ultima dată, era prin vara anului trecut, într-o vizită de lucru pe la ţară şi se făcea că vine şi el prin vizită pe la noi, sau prin trecere spre câmp şi să mai salute “neamurli”. E genul de om care nu uită de rude, oricât de ajunse or fi. În fond, el a copilărit cu mătuşa mea, cu tata, cu fraţii lui, cu toţi verii şi verişorii care erau în acel sat. Acuma, dacă mulţi dintre ei au căutat oraşul şi trec pe la ţară mai rar, nu uită că au fost şi ei copii, au împărtăşit lucruri şi momente memorabile. Marinică de asta îmi aduce aminte, de fiecare dată când povesteşte, evocă perioada frumoasă, nu se plânge, nu se milogeşte. E modestia unui ţăran care e mândru că e sănătos, cu familie, casă, curte şi cei dragi încă în putere. E puterea unui om care te face să râzi, cu voia lui sau nu, din cuvintele simple, pline de tâlc pe care le scoate pe gură. În fond, eu mă simt un om educat, dar în acelaşi timp mă simt fascinat de puterea unor cuvinte rostite din înţelepciunea satului românesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s