Tisiphone şi Tartar.


O furie. Aşa se poate descrie Tisiphone. Atât în mitologie, cât şi în viaţa reală. O fiinţă vulcanică, plină de spirit, plină de hotărâri şi alegeri infernale. Datorită ei, am văzut cum arată emoţiile exprimate intens, gândurile transformate în fapte şi cum un om poate evolua, poate decădea şi o poate lua de la capăt. Tisiphone a intrat în viaţa mea pentru că aveam uşa deschisă. Îmi doream să socializez, să am parte de provocări în viaţa mea, voiam să cunosc o fată inteligentă. Şi dorinţa mi s-a îndeplinit atât de bine încât nu cred că aş mai fi în stare să repet povestea. Nu m-a afectat enorm, dar n-am rămas impasibil la ceea ce i s-a întâmplat ei. Dintr-o fată tristă, supărată şi totuşi foarte inteligentă şi capabilă, a devenit o femeie la care ar trebui să îţi dai jos pălăria. Cu toate că, această evoluţie a tras după ea multe sacrificii, multe supărări, multe cheltuieli fizice şi psihice. Mai mult, Tisiphone mi-a arătat că totul se merită în viaţă, chiar şi o suferinţă aparent gratuită.

La trup şi minte, Tisiphone este o minune. Nici atunci, nici acum nu pot să îmi dau seama cum o asemenea fată, acum femeie, nu a reuşit să fie răpusă de o inimă de bărbat. Ageră, aprigă, destoinică şi plină de ambiţie. Aşa am văzut-o pe Tisiphone în copilăria mea de băiat. Şi de atunci, ambiţia ei tot creşte, perseverența ei se dovedeşte a fi al doilea prenume al ei. Nu renunţă, nu scapă din vedere scopul final. Să iasă din Tartar, unul în care s-a aruncat singură, cu mintea deschisă, cu inima răpusă de iubire. Nu iubirea mea, dar o iubire mitică. Între o zeiţă şi un muritor păgân, plin de moravuri, lipsit de ambiţie personală. În timp, de la mare depărtare, observam iubirea ei, ridicarea ei spirituală, mă rugam să reziste, să pice orice fărâmă de nisip şi ea să fie la fel de fericită. Dar fiind o furie, totul s-a înnegrit, s-a năpustit asupra ei precum o furtună de emoţii. Toate s-au dus pe Styx, toate s-au făcut scrum, toate s-au desfăcut la fel de uşor precum s-au legat. Furia ei a fost bine întemeiată, ambiţia ei a fost greu încercată şi totuşi, printre toate sacrificiile făcute, astăzi, fiinţa numită Tisiphone este aproape de a scăpa din iadul ei.

Între reprize de purgatoriu, reuşeam să am acces la accesele ei de furie. Din fericire pentru amândoi, atât ea cât şi eu, deşi din universuri diferite, împărtăşeam aceeaşi răbdare. Ea răbda şi povestea, eu înduram poveştile ei, în speranţa că voi reuşi să reinventez roata şi voi putea să îi ofer o soluţie să fie fericită. Măcar speram. Şi cu asta a rămas şi ea, după secole de furie, de ars de vie într-un iar amoros, Tisiphone, astăzi, cel puţin şi-a dat seama că sunt lucruri şi persoane mult mai importante. Sacrificiile ei au ajuns la final, plânsul ei s-a uscat, furia ei s-a calmat şi istoria nu se mai repeta la nesfârşit. Într-un final, tot ce mi-am dorit în legătură cu ea, în legătură cu povestea pe care inconştient am pornit-o, a fost să liniştesc o furie. E un păcat pe care mi-l duc în spate, cu toate că m-a iertat, cu toate că la modul sarcastic, mi-l aruncă în cârcă pentru că am fost prea dornic să o ajut.

Acum, după o istorie întreagă istorisită şi irosită printre lacrimi, eu m-am calmat, păcatul l-am aruncat în cutia milei. Mi l-am făcut scrum, l-am înecat într-un pahar de vin roşu. Tisiphone e departe, încearcă şi atinge fericirea. Tartar nu o mai deranjează, nu o mai cucereşte atât de uşor. Singura ei grijă, singurul motiv să respire mai greu este dorinţa ei de a îmbrăţişa iadul la fiecare scăpare păcătoasă. Dar cum a reuşit să evite un sărut negru, va reuşi să se abţină de la suferinţă. Îi doresc să sufere că n-a iubit suficient, să regrete că n-a făcut tot ce şi-a dorit în viaţă. Să uite cine este Tartar, să uite evoluţia dureroasă, să uite oceanul umplut zi de zi şi pernele sugrumate nopţi la rândul. Îi doresc să zâmbească. Fiind o furie, fiind o femeie, fiind o zeiţă, nu ar trebui să accepte nimic mai prejos decât cel mai bun lucru din câte există. Tisiphone, din mări şi zări, când vrei să te înfurii, fă-o pe faptul că nu ai cucerit destule suflete şi că n-ai iubit atâta cât ar merita inima ta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s