Thalia şi zâmbetul.


Tehnic vorbind, nu este zeiţă, este o muză. Cum sergentul nu este ofiţer şi nici mărul nu e portocală, nici Thalia nu este zeiţă. Dar asta nu a împiedicat-o să fie o prezenţă încântătoare, mai radiantă decât însuşi Soarele. Mai ales că Soarele nu poate să strălucească şi în interiorul clădirilor. Thalia a fost binecuvântată de zei, de natură, de soartă, de horoscop şi de firea ei cu un zâmbet permanent. I-am zis în nenumărate ocazii că este energia întruchipată. Face ce face şi mereu zâmbeşte, mereu este ocupată cu ceva şi se bucură făcând acel ceva. Şi acum, în timp ce scriu despre ea, pun rămăşag că este toată un zâmbet, într-un colţ de lume, făcând ceea ce îi place cel mai mult. Cât am fost în preajma ei, deşi eram o prezenţă distantă, n-am văzut-o să fie lipsită de zâmbet. Şi nu doar ea, ci toate muzele şi grațiile din jurul ei. Pofta ei de viaţă, energia cu care îşi transmite personalitatea, hărnicia şi altruismul cu care şi-a făcut un nume de albinuţă hărnicuţă au ridicat-o la rang de muză.

Am făcut cunoştinţă cu ea pentru că făcea parte dintr-un grup de muze şi grații mai speciale. Erau de pe alt meleag, aveau altă poftă de viaţă decât muritorii din jurul meu şi Thalia fiind îmbrățișabilă şi smotocibilă, a devenit slăbiciunea mea din acel grup mirobolant de fiinţe minunate. Timpul trecea, Thalia tot zâmbea, timpul stătea, Thalia tot muncea. O vedeam în zile când era cu ochii aţintiţi asupra foilor scrise şi răscitite, o vedeam în serile când se chinuia să îmblânzească tehnologia de care era înconjurată. Timpul trecea şi Thalia devenea din ce în ce mai bună. Creştea în funcţii, în experienţă, creştea ca o viitoare muză demnă de luat în seamă. Astăzi, cumva soarta a făcut că aproape împărţim acelaşi tarâm de basm. Încă nu ne-am întâlnit, doar facem cu ochiul unei posibile revederi ca-n basme. Ea zâmbeşte, călătoreşte, trăieşte şi iubeşte. Iubeşte viaţa pe care o are, prietenii cu care a fost binecuvântată, alegerile pe care le-a făcut, felul cum se comportă. Este imposibil să nu o adori când o vezi.

Oamenii frumoşi au personalităţi frumoase, cel puţin naturaleţea unui om se transmite printr-o lumină interioară foarte uşor de văzut. Cu Thalia, ce se vedea, asta era. O fiinţă dragă, sinceră, darnică şi harnică, altruistă şi distractivă. Şi când munceam cot la cot cu ea, nu puteam să stau serios, deşi lucrurile erau serioase, treburile însemnau propăşirea sufletului nostru profesional. Nu conta dacă faci o muncă şi nu te bucuri şi cu asta am rămas şi cu asta rămân de la Thalia. Când faci o treabă, să îţi lumineze chipul de plăcere că o faci, indiferent că nu suporţi muncile herculiene la care eşti supus. Într-un final, Olimpul te aşteaptă, cu zâmbetul pe buze, plin de lauri şi ambrozie. Mai mult, datorită ei, datorită felului cum s-a comportat, am câştigat nu doar o muză prin tot amalgamul de zeităţi dragi mie, dar şi o prietenă care precum un far de la depărtare, de la foarte mare depărtare, îmi luminează zilele, văzând-o mereu cu zâmbetul pe buze.

Aş intui că are nu are un buton pe care să îl apeşi şi să se întristeze. Sigur a avut perioade negre, fără Soare şi totuşi, Thalia zâmbeşte. Şi-a câştigat simpatia tuturor, este precum un bebeluş pe care îl iubeşti instant. Are un chip drag, o personalitate superbă şi o minte aprigă. Faptul că zâmbeşte şi că este frumoasă nu îi răpeşte inteligența şi abilitatea să se facă remarcată în domeniul în care se implică. Hărnicia ei este dublată de dorinţa de a face bine şi un samaritean nu va muri de foame. Thalia astăzi, după toate încercările la care a fost supusă şi la care a zâmbit mai ceva ca un clovn binedispus, are parte de experienţa vieţii ei. Vede lumea şi are ocazia să le arate cum se zâmbeşte în stilul ei propriu şi caracteristic. Admir vederile din călătoriile ei iniţiatice şi zâmbetul îl are mereu cu ea. E gratis, nu cântăreşte nimic, când îl oferă primeşte înzecit şi când şi-l arătă, devine cea mai dragă fiinţă pe care o vei întâlni. Mai mult, stau să compar zâmbetele între ele, ale ei cu ale altor muze şi grații de pe alte meleaguri şi cumva, cumva, faptul că o ştiu zâmbind atât de frumos, face ca frumuseţea ei să răsară şi să fie cea mai strălucitoare dintre toate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s