Eunomia are grijă.


Are grijă ca ordinea şi corectitudinea să fie respectate. Nu pentru că ar fi o zeiţă şi ar reprezenta în mod obligatoriu pacea, ordinea şi legile orânduite pentru om, ci pentru că datorită ordinii şi a corectitudinii, toate vor avea sens. Se vor respecta, se vor înţelege, se va urma un traseu bine stabilit, se vor crea condiţii propice pentru ca umanitatea să fie umană şi lipsită de antagonisme inutile. Eunomia a făcut asta din prima zi, face asta în fiecare zi şi va face asta zi şi noapte. Nu pentru că îi impune cineva, ci pentru că ştie că altfel nu poate funcţiona. Atât ea cât şi cei din jurul ei se supun legilor nescrise dar atent respectate. Eunomia îşi face propriile legi, propriile principii şi reguli de urmat, le respectă cu sfinţenie, le împărtăşeşte cu cei mai puţin înzestraţi cu rigoarea corectitudinii şi are grijă ca universul ei să fie unul logic, raţional, argumentat, disciplinat şi plin de onestitate. În fond, munceşti şi câştigi ce meriţi, nu încerci să păcăleşti zeii prin a demonstra că eşti altceva decât ceea ce meriţi să fii.

Eunomia pe lângă aceste rigori de netăgăduit, fiind zeiţă, fiind mamă de erou şi muză, respiră prin toţi porii un simţ matern ocrotitor şi liniştitor. Nu rare au fost ocaziile când în căutarea Herei mele, Eunomia avea grijă de mine. Şi cu vorba bună, şi cu grija maternă arătată şi prin empatia pentru cei care merită, ea a făcut ca lipsa Herei pentru o perioadă să fie un Tartar mai uşor de suportat. Şi nu doar Eunomia. Athena a făcut acelaşi lucru. Mai ales că Athena şi Eunomia respectă aceleaşi rigori, aceleaşi legi şi aduc înţelepciune şi cunoaştere celor lipsiţi de învăţătură despre viaţă. Norocul meu a făcut ca dintr-un scrib amărât, să fiu binecuvântat cu mai multe entităţi ale Herei. Eunomia este una din acele entităţi. În fond, nu te limitezi la cine îţi dă viaţă dacă cine te educă face un lucru la fel de bun. Sunt creaţii lipsite de iubirea Herei dar care se pot pricopsi la modul pozitiv cu altfel de înfăţişări ale dragostei materne. Eunomia a fost un astfel de exemplu. Mai ales că împărtăşea acelaşi păr bălai atins de soare şi acelaşi zâmbet cald pe care Hera îl are. Un scrib în plină căutare a vieţii de bărbat nu putea să fie mai binecuvântat de atât. Să aibă cele mai mari zeiţe, cele mai grijulii fiinţe de partea lui. Să îi vegheze buna creştere, să îi binecuvânteze paşii în viaţă.

Eunomia nu este doar un spirit matern şi un gardian al dreptăţii intelectuale. Munca ei depăşeşte aceste graniţe abstracte. Fiind o zeiţă, îşi trăieşte viaţa printre zei, la fel de frumos are grijă și de muritori. Prin prezenţa ei, prin dăruirea ei, prin calităţile pe care le emană, Eunomia a reuşit să inspire generaţii întregi de viitori scribi în respectarea rigorilor literare, în depăşirea normelor textuale şi prin cucerirea de noi teritorii scriitoriceşti. Abilităţile ei au făcut ca stilul meu literar să sară din grobianism amatoricesc într-o fervoare curioasă de a scrie mai altfel, de a scrie mai mult, de a scrie pentru a face gândurile să capete formă şi sens. Datorită ei, scribul din mine începea să aibă curaj, începe să se afirme. Nu pentru că mă obliga, nu pentru că îi sunt dator, ci pentru că simt că din moment ce am câştigat o abilitate, nu poate fi recunoştinţă mai mare decât prin a-mi exercita abilitatea cât de bine posibil, pentru a face fapte bune, pentru a schimba ceva în lume.

Pentru Eunomia, aceasta ofrandă literară se vrea a fi confirmarea că personalitatea ei şi modul cum îşi desfăşoară menirea pe pământ au un rost bine definit şi reprezintă un simbol pentru toţi ceilalţi care vor să aibă o viaţă dreaptă, corectă şi meritorie. Nimeni nu îşi doreşte să câştige ceva în dauna altcuiva, cu atât mai mult cu cât fiecare păşeşte pe această lume în felul său unic şi irepetabil. Datorită învăţăturilor Eunomiei, realizez că fiecare calitate şi orice defect pe care îl am mă ajută la îndeplinirea unui scop mai mare. În fond, nimeni nu este mai bun decât pot să fiu eu şi nici eu nu pot să fiu mai bun decât altcineva la lucrul la care ştiu că sunt cel mai bun. Eunomia mi-a arătat că a face un bine, indiferent de cât rău primeşti, mereu va avea un răspuns pe măsura binelui făcut. În fond, nicio faptă bună nu va rămâne nepedepsită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s