Bătălia pentru Enyo.


Mitologia povesteşte de Eris şi Enyo. Eris şi-a primit porţia de recunoştinţă textuală, Enyo urmează să o primească. Fac referire la ele două, nu doar pentru că erau surori mitologice, dar în realitatea mea, seamănă fizic. Micuţe, hărnicuţe, tenace, vivace, dibace şi perspicace. Enyo a intrat în viaţa mea într-un moment când m-am dezis de orice prezenţă feminină. Erau prea multe contradicţii de termen între ceea ce voiam şi ceea ce s-a întâmplat încât am considerat că prezenţa lui Enyo este ceva ce nu pot refuza. Şi nu pentru că Enyo ar fi venit cu braţele deschise, plină de afecţiune şi reciprocitate sentimentală. Enyo a venit ca orice zeiţă din mitologie, brusc, fără să îmi dau seama cine este pe moment, dar de care aveam să realizez ce influență are asupra mea. Are sau a avut. Dacă vreau să îi mulţumesc atât pentru ce mi-a făcut când împărtăşeam ore peste ore pe câmpul de bătălie sau pentru ce îmi face acum.

Enyo m-a făcut să ador câmpul de luptă pe care îmi desfăşuram toate acţiunile tinereşti. Enyo m-a făcut să dezertez într-un mod care nu face cinste marilor eroi de război, dar care mi-a adus pacea îndelung căutată. În fond, nu ştiam că mă strofoc în căutare de linişte, nu ştiam că tânjesc după ceva ce credeam că nu îmi trebuie prea mult, nu ştiam că locul meu este acolo unde mă simt acasă, nu doar unde cred că sunt acasă. Enyo a început să crească în sentimente doar pentru că eu îmi doream să primesc ceva ce voiam să primesc mai tot timpul. Afecţiune şi atenţie, pace sufletească şi jind masculin. Am vrut-o pe Enyo, am vrut-o atât de tare încât m-a făcut să pronunţ singurele cuvinte pe care nu le pot pronunţa ca să obţin ceva. I-am zis că mi-am lăsat inima gaj pentru ea, nu mă interesa dacă o voia, dacă mi-o dădea pe a ei. I-am zis că fac păcate ştiind că nu este a mea, i-am zis toate vorbele crude pe care nu le credeam că aveam să i le zic.

Timpul a fost vrăjmaşul meu în perioada în care Enyo era centrul universului meu. Nu aveam destul timp, aveam prea mult şi nu-mi era suficient, nu ştiam ce să fac cu timpul meu, îl iroseam fără ea. Enyo este o fiinţă tare organizată, exact cum ar trebui să fie zeiţa războiului. Foarte tactică, foarte calculată. Foarte impulsivă totuşi, foarte copilăroasă, foarte nehotărâtă, foarte buimacă. Nu este vina ei. Niciodată nu poate fi. O fiinţă foarte calculată ar fi o fiinţă rece. O fiinţă foarte calculată ar fi o fiinţă foarte uşor de citit. Plictisitoare, previzibilă, lipsită de provocări. Enyo m-a provocat. Nu cred că mi-am dorit atâtea provocări câte mi-a oferit ea. Era ocupată emoţional, era liberă profesional, era un izvor de viaţă, mă hrăneam cu vitalitatea ei, se hrănea din maturitatea mea. Ne-am hrănit până am început să murim de foame. Şi atunci am pus capăt dietei egoiste. Am început să ne privim ca aliaţi tactici. Cu toate cuvintele dure aranjate într-un mod suav. Avansând în războiul nostru sentimental, începeau să se vadă rănile. Singurătatea noastră începea să îşi arate masca.

Eram împreună pe câmpul de luptă, şi eram ţinte vii. Fiecare îşi cauta greşeala în celălalt. Dar pentru toate aceste păcate emoţionale, Enyo mi-a oferit cele mai mari virtuţi sufleteşti. Datorită ei am trăit la limită şi totuşi mă simţeam renăscut. Datorită ei moralul meu, pofta mea de a munci era intactă, indiferent câţi răniţi vedeam, câte tranşee aveam de săpat. Datorită ei am realizat ce vreau. Datorită ei am fost fericit, în fericirea mea nenorocită lipsită de reciprocitate. Datorită ei am fost un om binecuvântat. Mai ales când alegeam să merg pe cărbuni încinşi, să stau cu fruntea sus în bătaia gloanţelor sau să îmi aştept execuţia amoroasă cu tot dragul. S-a întâmplat şi datorită lui Enyo, sunt un om fericit. O fericire mai ciudată, mai solitară, mai retrasă dar foarte plăcută. Mă bucur de fiecare moment pe care îl trăiesc, singur sau în doi, mă bucur de fiecare zâmbet stârnit, cu sau fără vreo reacţie imediată. Datorită lui Enyo, am ales să fac pace cu mine, să pun capăt oricărui război al inimii pe care nu trebuia să îl port de prima dată. Pentru Enyo, războiul dintre noi a dus la o gândire şi o simţire mai clară şi mai coerentă. Mai ales acum că este fericită, împlinită şi iubită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s