Athena şi înţelepciunea.


Aş vrea să încep în toate modurile posibile în care aş putea să îi mulţumesc zeiţei Athena pentru faptul că am întâlnit-o şi c-a avut grijă de mine. Aş vrea să îi mulţumesc că m-a adoptat sufleteşte, că m-a hrănit spiritual, că m-a crescut mental, că m-a educat profesional. Aş vrea să am curaj să mă pot ridica la nivelul la care merită să îi mulţumesc. Eu chiar mă simt, în toate cazurile, un biet scrib muritor, amator pe lângă zeiţele din viaţa mea. Fie că au fost zeiţe mici, fie că au fost cele mai importante zeiţe, fie că au fost trecătoare sau persistă şi rezistă zi de zi în mintea mea. Athena se încadrează la zeiţa care a fost părtaşă la creşterea mea. Dacă nu era Hera, era Athena. Şi nu pentru că nu mă mândresc cu Hera, ci pentru că Athena întruchipează tot ce ai vrea de la Hera. M-a iubit precum propria creaţie, m-a ocrotit precum un suflet aflat în derivă.

Astăzi, Athena este la mare depărtare de mine, dar nu şi înţelepciunea ei. Am dezamăgit-o pentru că nu am reuşit să fiu cel mai vrednic scrib pe care l-a avut. Ştiu sigur că nu am fost, deşi mi-aş acorda un drept de a fi vinovat de prea multă normalitate pentru aşteptările Athenei. Am dezamăgit-o pentru că am refuzat să rămân sub bagheta ei ocrotitoare. Nu îmi lipsea nimic, chiar aş intui să cred că aş fi primit din ce în ce mai mult. Şi nu pentru că ceream, ci pentru că simţea nevoia să îmi ofere ceva ce ştia că merit. Athena era o prezenţă încântătoare. Şi nu genul de prezenţă feminină care îţi ia minţile. Ci femeia care îţi bagă toate minţile în cap. Te scutură din toate încheieturile, îţi aruncă o găleată rece ca gheaţa să te dezmeticeşti şi te pune să calci pe cărbuni încinşi doar ca să îți depăşești limitele. Pe lângă alte zeiţe, am fost binecuvântat prea puţin de prezenţa Athenei şi totuşi, simt că fără ea, nu cred că ajungeam să îmi dau seama de importanța tuturor zeiţelor din viaţa mea. Începând cu Gaia şi terminând cu Pandora. Fiecare femeie, m-a crescut, m-a educat, m-a transformat să fiu ceea ce cred că merit să fiu.

Cu Athena era diferit. Eram un amalgam serios de comic. Ştiam că merită să zâmbească, nu pentru că voiam să o cuceresc, că nu era fată, era femeie. Dar voiam să zâmbească pentru că atunci eram şi eu fericit. La fel cum o fac pe Hera să zâmbească, la fel cum o fac pe Aphrodites să zâmbească. E acelaşi sentiment. Când ai femei de care eşti legat sufleteşte, vânătoarea masculină nu există. Doar faptul că trebuie să storci la modul cel mai sincer şi altruist un zâmbet. Niciodată nu mi-am pus întrebarea cum trebuie să mă comport în preajma Athenei, deşi erau rigori, erau legi scrise şi cutume foarte drastice. Ştiam că trebuie să zâmbească, să o ocrotesc aşa cum o face şi ea. Mai ales când împărţeam o felie de gutuie, când ne tachinam după un măr rupt în jumătate şi savurat într-o pauză mentală. Athena privea un băiat crescând, eu priveam o sursă de afecţiune departe de cea mai importantă sursa de afecţiune din viaţa mea. Şi nu doar prezenţa ei conta, ci faptul că avea încredere în mine, chiar dacă nu era lângă mine.

Cu Athena, am descoperit mărul tehnologic şi minunea din spatele comunicării ideilor mele. A stat pe capul meu precum un papagal pe umărul unui pirat. Negreşit, fără prejudecăţi, fără încetare, îşi dorea să scot ceva pe gură, să cresc şi să dovedesc că munca mea nu este făcută pentru a consuma timpul din viaţa mea. Mai mult, faptul că Athena şi părtaşul ei în viaţă erau o imagine în oglindă a Herei şi a lui Zeus a întărit credinţa mea în afecţiunea ei şi a lui la fel cum proprii mei zei mă iubeau. Şi mai important, faptul că tinereţea mea trebuia să devină maturitatea mea, prezența Athenei a făcut ca mintea mea să nu se ducă pe drumuri greşite, inima să nu se autodistrugă din cauza unor alegeri necugetate. În fond, şi acum îmi amintesc, clar ca bună ziua, cum Athena m-a îmbărbătat în problemele mele amoroase, m-a luat de o aripă şi mi-a spus să îmi revin. Nu pentru că nu ar merita acele zeiţe să sufăr pentru ele, ci pentru că eu nu merit să îmi bat capul cu aşa probleme dacă astfel de lucruri cer mult timp şi răbdare. Mai ales că n-a făcut-o doar o dată, ci de fiecare dată când eu dintr-un tânăr în devenire mă comportam ca un adolescent care abia descoperea focul feminin şi patima de a iubi fără logică.

Spre final de călătorie, Athena a văzut în mine dezamăgirea pe care ştiu că i-am oferit-o fără a-mi dori asta. Oricâte rugăminţi îţi va face o zeiţă, când accepţi un lucru că îşi are finalul, speri că decizia ta să nu întristeze prea mult lumea de care te desparţi. În cele mai frumoase basme, mereu există o șa încălecată şi cineva care trăieşte fericit până spre senectutea vremurilor bune. În basmul din viaţa mea, Athena ocupă un loc mai mult decât fruntaş. Şi nu pentru că este o zeiţă a înţelepciunii, mereu o sursă de cuvinte şi argumente sănătoase pentru starea mea de bine interioară, ci pentru că prezenţa ei, indiferent dacă era zâmbitoare sau primea zâmbete de la mine, făcea ca scopul meu din acel loc să capete sens. La fel ca Hemera, o Hera mai mică în accepţiunea mea, Athena ocupa vârful muntelui Olimp din mintea mea. Mai ales că datorită ei, din cauza ei şi în prezenţa ei, reuşeam să dau tot ce am mai bun. Mai ales dacă ştiam că trebuie să greşesc ceva, oricât de mic, pentru a demonstra că sunt cel mai bun în ceea ce vreau să fac. Şi fără Athena, aş fi reuşit asta mult mai greu, ar fi fost prea puţin provocator, mult mai plictisitor şi acum, n-aş fi avut o zeiţă atât de importantă în viaţa mea. Pentru asta îi mulţumesc, nu doar prin acest text, ci prin toate deciziile mele viitoare prin care sper s-o fac să zâmbească iar. Măcar pentru vremurile bune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s