Demeter dă roade.


Spre mirarea mea zeiţa Demeter are o mică sonoritate muzicală cu femeia căruia îi este atribuită zeiţa în cauză. Şi spre mai marea mea mirare, Demeter chiar dă roade. Sunt într-o ipostază foarte plăcută ca din mugurul de tezaur răsărit în urmă cu foarte multe secole, astăzi, nu doar că am dat rod şi fac fruct, dar Demeter din femeia care mă veghea, mă învăţa şi mă educa, acum este femeia pe care o pot privi în ochi, să-i pot mulţumi pentru prezenţa şi existenţa ei în atâtea secole din viaţa mea. Mai mult, am noroc că mi se oferă ocazia să-i întorc serviciul pe care mi l-a oferit atunci când mintea mea era în căutare de informaţii şi absorbea atâtea lucruri frumoase. Astăzi, Demeter este o femeie în care experienţa şi simţul matern sunt la fel de frumos exprimate ca şi atunci când o vedeam în faţa mea într-o figură autoritară, blajină, distractivă şi ritmică.

Demeter este mare. Nu ca înălţime, ci ca importanţă. În fond, fără Demeter, nu eram scrib, nu eram cititor, nu eram om cu carte la cap, cu educaţie făcută, cu principii de respectat. Demeter m-a luat şi m-a modelat alături de alţi muguri de tezaur şi în funcţie de sămânţa noastră de om, am devenit fructe mai dulci, mai seci, mai roditoare, mai plictisitoare. Eu mă consider un om norocos. Nu pentru că am vrut să o fac pe Demeter mândră, ci pentru că am vrut ca Demeter să mă cunoască peste câteva secole sub altă ipostază. Nu m-am gândit că se va întâmpla mai curând decât îmi imaginasem, dar în ochii ei am văzut acea urmă de sclipire pe care o are orice persoană când îşi vede o muncă făcută în timp căpătând importanță şi ajungând la maturitate. Demeter a fost de toate pentru mine în momentul în care acapara o bună parte din ziua mea. Era mamă, era psiholoagă, era instructoare, era antrenoare, era ghid turistic, era fântână de înţelepciune, era confidentă, era un umăr pe care să plâng şi un obraz pe care să îl pup după fiecare reuşită memorabilă din copilăria mea. Demeter acum este un stâlp în jurul căruia mă înfăşor şi desfăşor. Faptul că am fost pus în ipostaza în care eu să fiu în faţa ei, ea să fie în banca mea, eu să vorbesc, ea să mă asculte, a însemnat ca inima să tresalte de bucurie. Inima ei să tresalte de mândrie. Inimile celor din jur să tresalte de veselie.

Demeter sigur va citi acest text, o să mă asigur că îl va citi. Nu pentru că este o odă a bucuriei pentru ea, nici pentru că este un text laudativ, ci pentru că vreau să ştie că sunt un om cu multe mame, un om cu multe femei care îl ajută să devină bărbat. Un bărbat complex şi educat. Un bărbat cinstit şi dornic să îşi lase o urmă pe pământ. Demeter m-a ajutat să merg pe un drum pe care merg de foarte multe secole. Şi acum că drumul se afla la răscruce, aleg să iau rolul lui Demeter şi să mă transform în purtător de gânduri şi transmiţător de idei. Vreau să găsesc muguri de tezaur şi să le ofer aceeaşi bucurie şi aceleaşi satisfacţii pe care le-am avut eu de atâta vreme, ştiind ce influenţă pozitivă a avut Demeter asupra mea. Mai ales că nu ai putea crede că în frageda pruncie a minţii unui copil, o femeie ar putea să îl influenţeze de o asemenea manieră încât să îşi dorească să meargă pe un drum frumos, plin de popasuri plăcute şi cu o destinaţie prea puţin interesantă comparând-o cu drumul în sine. Mai ales că m-a dus în excursii prin toate zonele posibile şi imposibile şi am apreciat că o minte sănătoasă are loc într-un corp dornic să exploreze cât mai mult.

Pe final de elogiu epic, laudativ, non-fictiv, îmi doresc ca fiecare dintre voi să vă gândiţi la primul Demeter din viaţa voastră. Cea care v-a făcut să prindeţi de umăr fiecare literă, fiecare cuvânt, fiecare cifră, fiecare gând. Cea care v-a adus mintea într-un loc ordonat şi curat, v-a făcut să aveţi încredere în puterile voastre, să vă vegheze din depărtare, să îi mulţumiţi de fiecare dată când o vedeţi, să o respectaţi mai mult decât îşi poate închipui. Fără ea, eşti un om sănătos trupeşte şi mort mental. Nu poţi porni pe un drum al educaţiei, dacă fără un Demeter al vostru, nu reuşiţi să parcurgeţi primii paşi mărunţi şi siguri spre a voastră dezvoltare intelectuală. Chiar cu primul abecedar, cu prima adunare, cu prima poezie recitată, cu prima notă primită, prima coroniţă, prima serbare. Demeter dăinuie în fiecare femeie care şi-a pus amprenta asupra educaţiei unui copil şi l-a făcut să crească mândru copăcel. Toată preţuirea pentru Demeter şi femeilor asemenea ei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s