Discuţii cu Tethys.


Tethys se plimba pe pământ înainte să am habar de ea, ştiam că există doar pentru că era înainte de toate. Nu ştiam cine este pentru că nu mi-am dorit destul de mult să o cunosc. Dar asta s-a schimbat instant în momentul în care s-a schimbat timpul, o nouă viaţă se previziona la orizont şi Tethys, dintr-o ilustră anonimă, a devenit o deschizătoare de drumuri. Mai ales că întâlnirea cu ea a fost ca o furtună pe mare, mai ales că ea este zeiţa oceanelor, extrapolând, controlează apa şi m-a luat cu toate transpiraţiile de fiecare dată când mă vedeam cu ea. Chiar dacă întâlnirile noastre aveau un punct la orizont, niciodată nu ştiam de unde am început şi cu ce dorim să terminăm.

Tethys a fost binecuvântată şi încă este, fiind o calitate absolută care m-a făcut să fiu dat pe spate de ea, cu o inteligenţă aparte. Nu este doctor docent în litere, nu este savantă, nu este cercetătoare precum marile femei de ştiinţă ale umanităţii, dar te poate citi ca pe o carte, indiferent dacă eşti superficial ca o carte de vizită sau complex ca un compendium. Tethys m-a răsfoit cât şi-a dorit de mult, cât şi-a dorit de des. Şi cred că i-a plăcut. Mie sigur mi-a plăcut. A fost pentru prima dată când dintr-un om curios, dornic să citească şi să afle, eram un om curios care era citit din scoarţă în scoarţă, şi adoram fiecare capitol pe care îl închidea Tethys în urma mea. În fond, ea citea, se bucura, învaţa, eu îmi dădeam seama de limitele mele, de prologul întâlnirii mele cu Tethys şi de un epilog care nu o să vină prea curând. În fond, cine și-ar dori să renunţe la o zeiţă inteligentă, la o zeiţă care să te simtă, care să te citească, să ştie ce îţi doreşti şi să îţi ofere ce ai nevoie, nu ce crezi că vrei. Tethys m-a ţinut din scurt, deşi eram liber ca pasărea cerului. Discutam, conversam, vorbeam şi ne spuneam câte-n luna şi-n stele.

Nopţile păreau zile, zilele păreau dimineţi şi Tethys creştea în importanţă. Chiar dacă inimile noastre erau raţionale, gânditoare şi logice, prezenţa mea în preajma ei dădea foc la mândrie, arunca pe geam modestia şi invoca simţul umorului de fiecare dată. Fiecare dezastru scos pe gură era reperat şi reparat instant. Tethys având înţelepciunea universului, cunoscând toate formele pe care le poate lua apa din corpul ei, mă modela şi mă controla pentru bărbatul din viitor în care mă prefiguram la fiecare rând parcurs şi la fiecare pagină răsfoită. Tethys era frumoasă. Şi nu frumoasă pentru că voia să fie, ci frumoasă pentru că acapara prin naturaleţe. Ca o sirenă, lipsită de superficialitate, de fiecare dată când eram cu Tethys, mă simţeam un pescar de gânduri. Şi în loc să plec cu mâna goală, plecam cu sufletul plin. Râdeam cu poftă, zâmbeam cu putere, mă bucuram că oceanul mi-a făcut cunoştinţă cu Tethys. Deşi ar fi trebuit să îmi mulţumesc mie, că am vrut să mă arunc în mare şi să înot printre sirene.

Tethys acum este departe de mine. Ca distanţă. Ca însemnătate, este încă un titan de emoţii. Mă trec fiori pe şira spinării când mă gândesc câte găleţi de apă am transpirat cu ea. Nu mă punea la muncile lui Hercule, dar când ai de-a face cu o femeie inteligentă, pasională, curioasă, zâmbitoare şi realizezi ce fel de femeie îţi doreşti după ea, te trec toate apele când ştii că trebuie să operezi la capacitate maximă. Nu mă lasa cu garda jos, mă enerva pentru că o făceam pe superficialul, pedepsea orice scăpare lipsită de noimă. Tethys m-a educat trupeşte, mental şi sufletește. Dintr-o carte uşor de citit, acum sunt o carte dornică de a fi scrisă de o altă autoare la fel de importantă ca Tethys. Dintr-un copil care se îneca la mal, acum pot defila cu mândrie prin toate marile şi oceanele pe care le voi explora. Tethys, ca şi oceanul din care provine, este profundă, ce zice şi ce simte se pliază perfect pe sufletul ei. Joaca de-a iubirea este un act pedepsit aspru. Tethys, dintr-o femeie prea puţin înţeleasă, a ajuns să stea în mintea mea, răsărind la fiecare film parcurs, la fiecare operă devorată şi la fiecare melodie degustată. Datorită ei, datorită lecturilor şi discuţiilor profunde şi îndelungate, mă pot mândri că femeia este un amalgam de sentimente, uşor volatile şi foarte greu de pătruns. Tethys, să ne revedem curând, să depănăm amintiri şi să purtăm câte-o discuţie ca pe vremuri.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Discuţii cu Tethys.&8221;

  1. Pacat ca acum, dupa ce te-am format si te-am facut o carte bine delimitata pe capitole, totusi vrei ca alta autoare sa te rescrie sau sa adauge completari … Oare de ce ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s