Departe de Apate.


Miturile spun că Apate este fiica lui Nyx. În povestirile mele, Apate apare înainte de Nyx. Şi seamănă, pe lângă evidentul fapt că sunt femei, seamănă ca importanţă şi de felul cum atârnau în momentul lor de glorie pe dinăuntrul meu. Apate reuşise să creeze un univers în jurul meu în care care lumea obişnuită era o pedeapsă pentru faptul că nu reuşeam să o văd la chip pe ea. Printre toate scrisorile trimise, printre toate discuţiile avute, printre toate dorurile împărtăşite, Apate era la fel de eluzivă precum noaptea, la fel de misterioasă precum un secret făurit de zei. În copilăria bărbăţiei mele, Apate a fost printre primele care au reuşit să îmi dea o palmă şi să mă facă să simt ceva meritoriu şi demn de luat în seamă pentru o femeie care nu era înrudită cu mine. Sau o femeie care nu era colegă, sau amica din copilărie. Prezenţa ei, deşi absentă, deşi scurtă, a făcut că pofta mea de a alege un drum în viaţa să aibă un sens prin ceea ce însemna Apate pentru mine.

Ne-am întâlnit în gând dintr-o greşeală, fiecare cauta altceva, vorbele căpătau sens şi la unul şi la celălalt şi după scurtă vreme, Apate devenise simpatică. Aruncam orele pe geam, discutam şi răsdiscutam despre lucruri care existau şi aveau să existe. Era frumoasă, era gingaşă, era duioasă, era romantică, era pasionată de scris şi citit. Cel puţin, cu asta m-a hrănit Apate, în fond, este zeiţa înşelăciunii şi atunci când soarta a dictat să ne vedem, Apate dintr-o simpatică a devenit o mincinoasă. Eu dintr-un om sincer şi în căutarea femeii care îl făcea să fie fericit doar că are cu cine vorbi, am ajuns o coajă uscată, resemnată că a avut încredere în gânduri şi n-a pus mâna pe fapte. Faptul a fost că încrederea în Apate s-a rotit mai brusc şi mai abrupt decât o minge pe un teren de joacă. Dintr-o fată frumoasă, era orice fată, dintr-o fiinţă gingaşă, cu un trup suav, a devenit o prezenţă agasantă. Dintr-o femeie cu care voiam să mă văd zilnic, a ajuns să vreau să o văd doar pentru a încheia un capitol mincinos din drumul meu spre maturitate. La apusul revederii pentru ultima dată cu Apate, toamna îşi intrase în drepturi, Nyx stătea să apară, şi dorinţa mea să îmi descarc sufletul se dovedea prea mult de stăvilit.

Într-un parc domol, dintr-un oraş domol, printre frunze căzânde, pe o ploaie firavă, precum încrederea mea în Apate, am stabilit să ne vedem, să ne vorbim ce ne-a mai rămas de vorbit şi să lăsăm vieţile să meargă pe câte-o cărare separată. Apate a înşelat un om pentru că n-a avut încredere în ea, a înşelat un om pentru că idealul ei de frumuseţe nu se născuse în trupul ei. Şi atunci, fiecare vorbă sinceră pe care mi-a scris-o a devenit o frunză aşteptând ofilirea. Apate din cea mai dragă femeie pentru adolescența vieţii mele a devenit doar o amintire pe care o revăd şi pentru care mi-aş dori să am curajul să îi reproşez tot ce ar fi meritat reproşat. În schimb, Apate a primit de la mine un sincer mulţumesc pentru că a existat, pentru că alegerile ei le-au influenţat tangenţial şi pe ale mele şi datorită ei, voit sau nu, am avut o tinereţe superbă. Şi nu mă înşel pe mine când îmi zic că a fost cea mai bună alegere să am încredere în Apate, deşi n-ar merita să ştie că ea m-a adus de unde am plecat recent. M-a înşelat, dar m-a făcut să fiu fericit, fără să vrea, fără să ştie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s