Zeiţa Hera.


Hera, născută într-o zi călduroasă, creată şi aruncată fără voia ei într-o viaţă diferită, este cea mai importantă zeiță şi cea care mereu oferă provocări eroilor. Fiind soţia lui Zeus, fiind patroana femeilor şi căsătoriei, ea este figura maternă esenţială în legendele despre zeii din Olimp. Hera sub orice nume o ştiu eu, este o figură blajină. Mereu îţi va zâmbi, chiar şi când o să îţi plângă de milă că nu o iubeşti suficient. Spre deosebire de alte zeiţe, ea este figură emblematică, responsabilă pentru multe dintre hotărârile de bine sau de rău ale soţului ei, Zeus. Mai mult, mulţi dintre eroii greci, multe legende despre ea, mulţi scriitori curajoşi să o descrie şi-au dat seama că este simbolul matern, chintesenţa iubirii de mamă, iubirii pentru copiii ei. Deşi, uneori este înfăţişată ca fiind despotică sau crudă, tot ce face, tot ce hotărăşte pentru muritori, este pentru binele lor. Singura ei problemă, dacă îi poţi spune Herei că are o problemă, este că nu reuşeşte să îşi transpună iubirea în cuvinte clar definite. Dar nici nu este vina ei. Aşa a binecuvântat-o natur, cu lacăt pe gură şi miracole săgetând din inimă.

Hera, conform legendei, s-a născut într-un vârf de munte, printre mulţi fraţi şi multe surori. Ea a ieşit în față dintre toţi ca şi femeie, cea aleasă să îi fie alături lui Zeus. Ce nu spune legenda este că Hera a fost luată sub aripa protectoare a unei zeiţe fără pântecul binecuvântat de sarcină. Astfel, Hera, crescând departe de toţi, îşi descoperă familia şi spiritul matern cum pulsează până când îi va veni şi ei vremea să transmită dragostea de mamă. Hera, în toată copilăria ei, în toată maturitatea ei, a avut mereu un zâmbet pe chip. Un zâmbet tăcut, radiind fericire. Nimeni nu a reuşit să îi fure zâmbetul, i-au furat tinereţea şi au transformat-o într-o zeiţă matură şi plină de înţelepciune, dar pofta de viaţă pulsează în ea. Are proprii ei eroi pe care îi ocroteşte, nimfele şi muzele de care are grijă şi cu care se mândreşte, scribii şi oratorii care o venerează. Hera nu piere cu timpul, devine doar mai adorată. Ca şi stăpâna muntelui Olimp, ea se desfăşoară şi înfăşoară templul zeilor într-o rază de fericire. Cu toate că alţi zei, sunt mai preocupaţi cu petrecerile şi voia bună, prezenţa ei mereu a fost contemplativă şi afectivă.

Zeus nu a trăznit şi nu a fulgerat fără ea, toate păţaniile şi scăpările din decor au fost înţelese şi închise în sinea ei. Zeus este un zeu suprem, tatăl eroilor şi zeilor de legendă, o figură paternă de excepţie, rece şi calculat, imaginea în oglindă a Herei, o prezenţă blajină, suavă şi empatică. Ce făcea pentru omenire era din iubire maternă, din spirit ocrotitor. Cu toate bătăile, cu toate lacrimile scurse de ea şi pentru ea, Hera mereu a stat şi stă deasupra copiilor ei, împânziţi pe tot pământul, le suflă în ceafă dragostea de mamă. Oricât de ajunşi, oricât de sănătoşi şi fericiţi ar fi, Hera nu doarme şi nu respira fără ei în gând. Legendele au pus-o ca simbolul maternităţii, legendele nu mint. Hera ocroteşte fiecare mamă, fiecare fiică, fiecare copil. Binecuvântează fiecare casă, mai ales casa ei. Radiază zâmbete şi cuvinte calde, împarte hrană spirituală şi adapă sufletele în căutare de linişte şi comfort. Pentru scribul în căutare de ocrotire şi inspiraţie, Hera mereu îi va oferi un cadou, seară de seară, ajutând la scrierea unei legende care să dăinuie la fel ca iubirea unei mame.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s